Marea Moartă
MAREA MOARTĂ. VT: „Marea
Sărată" (Geneza 14:3). „Marea de răsărit" (Ezechiel 47:18); „Marea
câmpiei" (Deuteronom 4:49); clasic. Asphaltites, mai târziu „Marea
Moartă"; în arab. „Marea lui Lot".
Valea formată prin fisurarea scoarţei tereste
atinge punctul ei cel mai adânc în bazinul Mării Moarte. Nivelul apei este la
427 m sub nivelul mării, iar cel mai adânc punct al bazinului cu 433 de m decât
nivelul apei. Marea are o lungime de aproximativ 77 km şi se întinde de la
stâncile abrupte ale Moabului pe o lăţime de 10-14 km, până la dealurile
Iudeii. Pe malul acesta de V, ţărmul este foarte îngust, fiind mărginit de
multe terase, ceea ce a mai rămas din plajele de demult. Cu excepţia câtorva
izvoare (de ex. ’Ain Feshkha şi En-Ghedi, comp. Cântarea Cântărilor 1:14),
coasta Iudeii este aridă şi lipsită de orice vegetaţie. Patru cursuri
principale de apă alimentează marea de la E: Mojin (Arnon), Zerqa Maain, Kerak
şi Zered. Rata evaporării este atât de mare (temperatura atinge cifra de 43
grade C în timpul verii), încât debitul acestor ape plus debitul Iordanului nu
reuşesc decât să menţină nivelul mării constant. Cantitatea anuală de
precipitaţii este de aproximativ 5 cm. La punctul de vărsare al acestor râuri
şi în unele locuri unde există izvoare de apă se găseşte vegetaţie luxuriantă.
Oazele din jurul deltelor râurilor Kerak şi Zered arată cât de fertil ar putea
fi acest bazin (comp. Geneza 13:10), aşa cum a văzut Ezechiel în vedenie, un
râu care curgea din Ierusalim pentru a îndulci apele Mării Moarte (Ezechiel
47:8-12).
Până pe la mijlocul sec. al 19-lea, a fost posibil
să treci marea ca printr-un vad, de la Lisan („limbă"), o peninsulă care
porneşte de lângă Kerak spre ţărmul opus, pe o lungime de 3 km. S-au păstrat
aici urmele unui drum roman. Masada , o fortăreaţa aproape inaccesibilă,
construită de Macabei şi de Irod, păzea acest drum pe partea dinspre Iudea. La
S de Lisan, adâncimea mării este foarte mică, marea dispărând treptat în
mlaştina sărată (Ţefania 2:9) numită Sebkha.
Este posibil ca substanţele chimice concentrate
(sare, potasiu, magneziu, clorura şi bromura de calciu, care ating în total o
concentraţie de 25 la sută din apă), şi care dau Mării Moarte flotabilitate şi
au efect fatal asupra peştilor, să se fi aprins în timpul unui cutremur de
pământ şi să fi produs o ploaie de pucioasă şi foc, distrugând Sodoma şi
Gomora. Soţia lui Lot, care s-a oprit şi a privit înapoi, a fost prinsă de
sarea care cădea, în timp ce familia ei care se grăbea, a scăpat (Geneza
19:15-28). Dovezile arheologice ne sugerează că a existat o întrerupere de mai
multe secole în ceeace priveşte continuitatea populării acestor locuri,
începând din prima parte a mileniului al 2-lea î.Cr. Un deal de sare (Jebel
Usdum, Mt. Sodoma) în partea de SV, este erodat în forme foarte
interesante, inculsiv sub forma unor stâlpi care sunt denumiţi de arabii din
acele locuri „soţia lui Lot" (comp. Înţelepciunea 10:7).
Sarea a fost obţinută de pe ţărm (Ezechiel 47:11) ,
iar Nabateenii au făcut schimburi comerciale cu bitumul care pluteşte la
suprafaţă (vezi P.C. Hammond, BA 22, 1959, p. 40-48). În toată perioada VT,
Marea Moartă a acţionat ca o barieră între Iuda şi Moab şi Edom (comp. 2
Cronici 20:1-30), cu toate că putea fi folosită de mici corăbii comerciale, aşa
cum s-a întâmplat în perioada romanilor. (*CETĂŢILE DIN CÂMPIE, *EPOCA
PATRIARHALĂ; *ARHEOLOGIE; *IORDAN; *ARABAH; *MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTĂ.)
BIBLIOGRAFIE
G.A. Smith, Historical Geography of the Holy
Land, 1931, p. 499-516; D. Baly, The Geography of the Bible, 1974.
A.R.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu