Menahem
MENAHEM. (În ebr. menahem,
„mângâietor", 2 Împăraţi 15:14-22). Fiul lui Gadi şi guvernatorul militar
al Tirţei, capitala veche a lui Israel.
Când *Şalum a uzurpat tronul într-o perioadă de
anarhie, Menahem i s-a împotrivit, l-a atacat pe Şalum în Samaria, a capturat
cetatea, l-a omorât pe uzurpator şi s-a proclamat pe sine împărat (cca. 752
î.Cr.). Anumite facţiuni au continuat să-i fie potrivnice, iar în cetatea
Tifsah Menahem a reprimat o răscoală mare, evident cu o cruzime inutilă. Ca
să-şi întărească poziţia, a devenit vasalul lui Pul, împăratul Asiriei
(*TIGLAT-PALASSAR III; DOTT, p. 53-58; ANET, p. 283). Acest privilegiu l-a
costat pe Menahem 1.000 de talanţi, pe care i-a perceput de la bogaţii de sub
stăpânirea lui. Alianţa aceasta a ajuns să fie un dezastru pentru Israel, căci
a dus în cele din urmă la anexarea sa de către Asiria. În Israel politica lui
Menahem a întâmpinat opoziţie din partea partidei anti-asiriene, dar el şi-a
menţinut tronul până la moartea sa (cca. 742/1) şi a fost urmat pe tron de fiul
său Pecah. Menahem a fost ultimul împărat al lui Israel al cărui fiu l-a urmat
la tron.
Pentru cronologia evenimentelor importante din
timpul domniei lui, vezi H. Tadmor, Scripta Hierosolymitana, 8, 1961, p.
248-266.
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu