Milet
MILET. Cel mai sudic dintre marile
oraşe ionice de pe coasta de V a Asiei Mici. A înflorit ca şi centru comercial,
iar în secolele al 8-lea, al 7-lea şi al 6-lea î.Cr. a întemeiat multe colonii
în zona Mării Negre şi a avut de asemenea legături cu Egiptul. Faraonul Neco a
adus o jertfă în templul din Milet, după victoria de la Meghido din 608 î.Cr.
(2 Împăraţi 23:29; 2 Cronici 35:20 ş.urm.). Locuitorii Miletului s-au
împotrivit expasiunii Lidiei, iar în 499 î.Cr. au iniţiat revolta ionică
împotriva Persiei, dar oraşul lor a fost nimicit în 494 î.Cr. În perioada lui
de mare prosperitate, Miletul a fost reşedinţa primilor filozofi greci Thales,
Anaximander şi Anaximenes, cât şi a lui Hecataeus, cronicarul. Produsele lui de
lână au fost renumite în întreaga lume.
După distrugerea lui de către persani oraşul a
suferit multe schimbări, iar când Pavel l-a vizitat (Faptele Apostolilor 20:15;
2 Timotei 4:20 ) locuitorii lui trăiau încă în umbra trecutului glorios. În
vremea aceasta el făcea parte din provincia romană a Asiei şi, datorită
înnămolirii portului lui (astăzi un lac în interiorul uscatului) prin
depozitarea aluviunilor transportate de râul Maeander, Miletul a decăzut din
punct de vedere comercial. O inscripţie găsită în ruinele amfiteatrului de
piatră arată locul care le era rezervat evreilor şi oamenilor „temători de
Dumnezeu".
K.L.McK.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu