Milo
MILO. Toponimic derivat de la verbul male,
„a fi plin", „a umple". Cuvântul este folosit în Judecători 9:6, 20
pentru a desemna un loc lângă Sihem, „casa lui Milo", probabil o
fortăreaţă; dar este utilizat în principal cu privire la *Ierusalim, unde în mod
evident făcea parte din oraşul iebusiţilor, căci exista deja pe vremea lui
David (2 Samuel 5:9 = 1 Cronici 11:8). Locul acesta a fost rezidit de Solomon
(1 Împăraţi 9:15, 24; 11:27; „spărtura" despre care se vorbeşte aici este
poate cu totul altceva), această rezidire făcând parte din programul său de
întărire a împărăţiei şi a fost rezidit încă odată după cea două secole şi
jumătate, când Ezechia se pregătea pentru invazia asiriană (2 Cronici 32:5).
Acest verset este interpretat de unii în sensul că Milo ar fi fost un alt nume
pentru întreaga cetate a lui David, dar este foarte plauzibil ca el să se
refere la un sistem de terase care consta din pereţi de reţinere în spatele
cărora se turna pământ până la nivelul lor. Un asemenea sistem de terase a fost
descoperit de Kathleen Kenyon pe versantul de E al Dealului Ophel din
Ierusalim. Aceste terase au asigurat spaţiu pentru construirea de locuinţe pe
panta dealului.
Milo mai este menţionat ca locul în care Ioas a
fost omorât (2 Împăraţi 12:20). LXX traduce de obicei Milo prin numele Akra,
dar aceasta a fost o structură a Macabeilor. Pentru o sugestie cu privire la
tipul de construcţie indicat prin termenul millo, vezi *ARHITECTURA.
BIBLIOGRAFIE
J. Simons, Jerusalem in the Old Testament,
1952, p. 131-144; K.M. Kenyon, Digging up Jerusalem, 1974, p. 100-103.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu