mireasă, mire
MIREASĂ, MIRE. Aceste două
cuvinte sunt în mod natural complementare unul cu celălalt (Ioan 3:29a) şi se
găsesc în acelaşi context în Isaia 62:5; Ieremia 7:34; 16:9; 25:10; 33:11;
Apocalipsa 18:23. „Vocea mirelui şi vocea miresei" în aceste versete sunt
paraleele cu „strigătele de bucurie şi de veselie" şi ilustrează conceptul
bogat al bucuriei conjugale despre care Biblia vorbeşte atât de des (de ex.
Psalmul 128; Proverbe şi Cântarea Cântărilor). Isaia 42:5 lărgeşte această
semnificaţie aşa încât să includă o comparaţie dintre relaţia umană şi bucuria
lui Dumnezeu pe care o are pentru poporul Său Israel, care este privit ca şi
mireasa Lui (cf. Isaia 54:6; Ieremia 2:2; 3:20; Ezechiel 16:8; 23:4; Osea
2:16). Această metaforă pregăteşte calea pentru aluziile pe care le face NT cu
privire la Biserică, şi anume că ea este Mireasa lui Cristos, în special în
epistole (2 Corinteni 11:2; Efeseni 5:25-27, 31 ş.urm.; cf. Apocalipsa 19:7;
21:2; 22:12). Conform acestui tablou, Domnul este Mirele divin care-Şi caută cu
dragoste Mireasa şi care încheie un legământ cu ea.
Nu putem spune cu exactitate dacă această alegorie
a lui Cristos şi a Bisaericii derivă sau nu din învăţăturile lui Isus. Unii
neagă interpretarea alegorică a pasajului din Matei 25:1-12 sub motivul că
Mesia nu este prezentat în VT şi în literatura rabinilor ca un Mire (vezi J.
Jeremias, TDNT 4, p. 1099-1106, şi The Parables of Jesus E.T. 1954, p.
46). Dar, pe de altă parte, avem mărturia lui Marcu 2:19-20 (cf. Matei 9:15;
Luca 5:34-35), care ne arată că termenul Mire a fost folosit de Domnul nostru
ca un titlu mesianic şi corespunde felului în care El a folosit persoana a
treia atunci când a vorbit despre Sine ca despre „Fiul omului" (vezi, V.
Taylor, The Gospel according to St. Mark, 1952, ad loc.). Acest lucru
este confirmat mai departe dacă este acceptată o altă variantă a versetului
Matei 25:1, „au ieşit în întâmpinarea mirelui şi a miresei", această
variantă este atestată de dovezi foarte vechi şi importante (vezi A.H. McNeile,
The Gospel According to St. Matthew, 1915, ad. loc.; F.C. Burkitt, JTS 30,
1929, p. 267-270; T.W. Manson, The Sayings of Jesus, 1949, p. 243
ş.urm., care face o sugestie interesantă şi plauzibilă pentru a explica
identitatea miresei). Vezi, de asemenea, Ioan 3:29b pentru Ioan Botezătorul, ca
„prietenul Mirelui", adică un cavaler de onoare (în ebr. sosebin,
care a îndeplinit rolul acesta (cf. 1 Macabei 9:39). El a fost agentul mirelui
care a aranjat căsătoria şi a jucat un rol important în desfăşurarea
festivităţilor căsătoriei, aşa cum fac şi însoţitorii mirelui la care se referă
Marcu 2:19, (AV).
BIBLIOGRAFIE
Pentru un studiu complet al „demnităţii de Mireasă
a Bisericii", vezi C. Chavasse, The Bride of Christ, 1939. Vezi, de
asemenea, A. Isaksson, Marriage and Ministry in the New Temple, 1965;
J.P. Sampley, And the Two Shall Become One Flesh, 1971.
R.P.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu