oaste, oastea cerurilor
OASTE, OASTEA CERURILOR. În RSV,
cuvântul care este cel mai adesea tradus cu „oaste" este saba’,
folosit de aproape 400 de ori. (hayil este de asemenea tradus prin
„oaste" de mai multe ori (dar vezi *ARMATĂ), în timp ce mahaneh
(„oaste" în AV) este tradus cu „tabără". Fiecare din aceste cuvinte,
cu toate că are o subliniere specială, poate fi folosit destul de neutru, de
exemplu pentru oştirea lui Faraon, dar în aceeaşi măsură pentru oştirea lui
Israel. Totuşi, când este folosit pentru oştirea lui Israel, există nuanţe
religioase şi există două cazuri în care termenul saba’ este utilizat în
sens strict religios, cazuri care trebuie notate.
a. Oastea cerului
Această expresie (seba hassamayim) apare de
aproximativ 15 ori, în cele mai multe cazuri referindu-se implicit la obiectul
închinării păgâne (Deuteronom 4:19, etc.). Cele două înţelesuri „trupuri
celeste" şi „fiinţe îngereşti" sunt întreţesute inextricabil.
Traducerea LXX, folosind kosmos, stratia sau dynamis, nu ne ajută
să rezolvăm acest lucru. Fără îndoială că în gândirea evreilor, distincţia a
fost superficială, şi trupurile cereşti au fost considerate ca fiind strâns
asociate cu fiinţele îngereşti. De fapt, angelologia pe care o găsim în
romanele lui C.S. Lewis (Out of the Silent Planet, etc.) ar fi fost
apreciată de scriitorii biblici. Biblia sugerează cu siguranţă că îngeri de
diferite ranguri răspund de indivizi şi de naţiun i- fără îndoială că, în
lumina cosmologiei moderne, acest concept, dacă ar fi reţinut totuşi (şi fiind
biblic ar trebui să fie), ar trebui lărgit corect aşa cum ne sugerează sensul
dublu al expresiei „oastea cerului", aşa încât să cuprindă elementele
universului fizic - planete, stele şi nebuloase.
b. Domnul oştirilor (Yahve sebaot)
Această expresie este folosită de aproape 300 de
ori în VT şi apare frecvent în special în Isaia, Ieremia, Zaharia şi Maleahi.
Este un titlu care reprezintă tărie şi putere, folosit frecvent în context
militar sau apocaliptic. Este semnificativ faptul că apare pentru prima dată în
1 Samuel 1:3, în asociere cu sanctuarul de la Silo. „Al oştirilor" este
traducerea în LXX atât prin transliterarea termenului ebraic sub forma sabaoth
(cf. Romani 9:29; Iacov 5:4) sau prin utilizarea lui pantokrator
(„atotputernic"). Unii cred că a apărut ca titlu pentru Dumnezeu, asociat
cu faptul că El este Domn peste „oştirile" lui Israel; dar felul în care
este folosit, în special în scrierile profeţilor, denotă clar şi o relaţie cu
„oastea cerului", adică oştile îngereşti; este posibil ca aceasta să fie
conotaţia iniţială. (*DUMNEZEU, NUME ALE LUI.)
M.T.F.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu