Obadia, cartea lui
OBADIA, CARTEA LUI. Cel de-al
patrulea dintre prorocii mici în Biblia ebr. şi al cincilea în LXX. Pentru o
scurtă notă cu privire la autor, vezi articolul precedent, punctul (12).
I. Schiţa cuprinsului
a. Judecata Edomului (v. 1-14).
(i) Titlul (v. 1a)
(ii) Anunţarea nenorocirii asupra Edomului (v.
1b-4).
(iii) Distrugerea totală a Edomului (v. 5-9).
(iv) Motive pentru judecata asupra Edomului (v.
10-14).
b. Judecata universală (v. 15-16).
c. Restaurarea lui Israel (v. 17-21).
II. Cadrul istoric
a. Înainte de exil
Tradiţia iudaică din Talmud (Sanhedrin 39b)
pretinde că Obadia a trăit în timpul împăratului Ahab, în secolul al 9-lea
î.Cr., iar după ordinea în care se găsesc prorocii mici în Biblia ebr. Obadia
este printre prorocii din perioada pre-exilică. Unii cercetători ai Bibliei
consideră ca şi cadru istoric al întregii cărţi profetice a lui Obadia, atacul
arabilor şi al filistenilor asupra lui Iuda, în timpul domniei lui Ioram,
eveniment menţionat în 2 Cronici 21:16-17 (după Keil), sau atacul Edomului
asupra lui Iuda în timpul domniei lui Ahaz, descris în 2 Cronici 28:17 (după
J.D. Davis). Mulţi cred că numai prorocia mai veche împotriva Edomului, din
versetele 1, 6, 8-9, se referă la evenimente din perioada dinainte de exil.
Incursiunile arabe în Palestina, şi probabil în Edom, sunt cunoscute în sec. al
9-lea î.Cr. (2 Cronici 21:16-17) şi în sec. al 7-lea î.Cr. (Analele asiriene).
b. După 587 î.Cr.
Cei mai mulţi cercetători ai Bibliei consideră că
nenorocirea care avea să vină asupra Ierusalimului, descrisă în Obadia 11-14,
se referă la capturarea acestui oraş de către haldei, în 587 î.Cr. Aceasta este
singura capturare a Ierusalimului în care este consemnată participarea
edomiţilor (Psalmul 137:7; 1 Ezdra 4:45). Referirile la suferinţele cauzate de
căderea Ierusalimului sunt atât de vii încât G. A. Smith consideră că prorocia
lui Obadia a fost scrisă imediat după căderea Ierusalimului, în timpul
exilului. Mulţi însă consideră că ultima parte a prorociei lui Obadia indică un
cadru istoric din perioada de după exil. Versetul 7 afirmă că edomiţii au fost
alungaţi din vechea lor ţară (cf. Maleahi 1:3-4). După căderea Ierusalimului,
sub presiunea arabă edomiţii au început să intre tot mai adânc în Negheb (1
Esdra 4:50), care pe atunci se chema Idumea, iar pe la sfârşitul secolului al
6-lea î.Cr., arabii i-a scos în mare măsură din vecinătatea oraşului Petra care
fusese odată capitala Edomului. Versetele 8-10 anunţă ştergerea edomiţilor de
pe faţa pământului ca şi naţiune, şi această prorocie trebuie să fi fost făcută
înainte de împlinirea ei, care a avut loc în perioada Macabeilor, (Josephus,
Ant. 13. 257). Teritoriul ocupat de evrei conform v. 19-20 este regiunea din
jurul Ierusalimului, ca şi în zilele lui Neemia (Neemia 1:25-36). Aşadar, cea
mai clară indicaţie pe care o găsim în prorocie cu privire la data la care a
fost scrisă cartea este că acest lucru s-a întâmplat pe la mijlocul sec.al
5-lea î.Cr., aproximativ în vremea lui Maleahi.
III. Paralele în alte cărţi profetice
Alte prorocii împotriva Edomului le includ pe
următoarele: Isaia 34:5-17; 63:1-6; Ieremia 49:7-22; Plângerile 4:21-22;
Ezechiel 26:12-14; Ioel 3:19; Amos 1:11-12.
Multe expresii din Obadia 1-9 care apar şi în
Ieremia 49:7-22, ne sugerează că există o relaţie literară între cele două
pasaje. Ordinea diferită în care apar expresiile în cele două prorocii ne face
să deducem că este posibil ca ambele să fi citat vreo prezicere divină
împotriva Edomului, rostită anterior. Întrucât materialul suplimentar care se
găseşte în pasajul din Ieremia este caracteristic acestui proroc şi întrucât
ordinea expresiilor este mai firească în Obadia, este posibil ca prorocia lui
Obadia să fie formal mai apropiată de prorocia originală. Unii cercetători ai
Scripturilor însă, susţin ori că Ieremia s-a folosit de prorocia lui Obadia
(cum este Keil), ori că Obadia s-a folosit de prorocia lui Ieremia (vezi
Hitzig).
Sunt multe expresii care apar atât în Obadia cât şi
în Ioel: Obadia 10 = Ioel 3:19; Obadia 11 = Ioel 3:3; Obad 15 = Ioel 1:15; 2:1;
3:4,7,14; Obadia 18 = Ioel 3:8. În Ioel 2:32, folosind expresia „cum a făgăduit
Domnul", Ioel indică faptul că citează din Obadia 17. De aceea, putem
considera că Obadia a scris înaintea lui Ioel şi, fără îndoială, că a fost o
sursă de inspiraţie pentru el şi cu privire la alte expresii care apar în
ambele prorocii.
IV. Stilul
Obadia, cea mai scurtă carte a VT, se remarcă
printr-un limbaj poetic colorat. Piciorul metric ce predominant este
pentametrul (34-2), dar, pentru diversitate, sunt folosite şi alte picioare (de
ex., 3+3 şi 3+3+3). Marea parte a prorociei constă din cuvintele proprii ale
lui Dumnezeu, adresate lui Edom care este personificat (v. 2-15), şi acest
aspect dă cărţii o calitate directă şi personală. Vivacitatea este sporită de
folosirea trecutului profetic (v. 2), pentru a descrie judecata care va fi dusă
la îndeplinire, şi prin folosirea interdicţiilor (v. 12-14) condamnând
atrocităţile care fuseseră deja săvârşite. Sunt folosite deseori comparaţii şi
metafore remarcabile: fortăreţele de munte ale lui Edom sunt aşezate într-un
loc strategic, ca şi cuibul unui vultur (v. 4); pustiitorii lui Edom sunt cu
hoţii care fură noaptea şi cu cei ce culeg viile (v. 5); judecata neamurilor
este o băutură amară pe care ele trebuie să o înghită (v. 16); răzbunătorii
israeliţi sunt numiţi un foc, iar edomiţii sunt numiţi mirişte (v. 18);
păcatele lui Edom sunt enumerate în ordinea gravităţii (v. 10-14). Restaurarea
totală a lui Israel este exprimată prin specificarea expansiunii sale în
direcţia celor patru puncte cardinale (v. 19-20). Păcatul şi nenorocirea din v.
1-16 sunt puse într-un contrast puternic cu speranţa şi victoria din v. 17-21.
Obadia pleacă de la particular la general, de la judecata lui Edom la judecata
generală, de la restaurarea lui Israel la aşezarea Împărăţiei lui Dumnezeu.
V. Analize literare
Sunt unii care susţin că Obadia a fost autorul
original al întregii prorocii (printre aceştia se numără şi Keil). Cei mai
mulţi cercetători ai Scripturii însă cred că în v. 1-6 şi 8-9 el a adaptat o
prorocie mai veche. Unii au găsit şi alte fragmente, dar cadrul istoric uniform
pledează pentru unitatea literară a restului prorociei.
VI. Mesaje mai importante
1. Inspiraţia divină. Prorocul pretinde de
patru ori că mesajul lui are o origine divină (v. 1, 4, 8,18).
2. Judecata divină. Mesajul principal al
acestei prorocii este judecata morală asupra naţiunilor. Edom este judecat
pentru purtarea sa inumană faţă de Israel, care şi el la rândul lui a fost
pedepsit. În cele din urmă, toate naţiunile vor fi pedepsite în Ziua Domnului.
3. Împărăţia divină. Conform prorociei lui
Obadia, scopul final este ca împărăţia să fie a Domnului (cf. Apocalipsa
11:15). Speranţa lui în ceea ce priveşte restaurarea propriului său popor nu se
limitează la un sentiment naţionalist, căci în victoria lor el vede întemeierea
Împărăţiei lui Dumnezeu (v. 21). Acea Împărăţie se va caracteriza prin izbăvire
şi prin sfinţenie (v. 17), idei care sunt amplificate în NT.
BIBLIOGRAFIE
Comentarii de E.B. Pusey, 1860; C.F. Keil în Biblischer
Kommentar über das Alte Testament, 1888; J.A. Bewer în ICC, 1911; H.C.O.
Lanchester în CBSQ 1918; G.W. Wade în WC, 1925; G.A. Smith în EB, 1928; E.
Sellin în KAT, 1929; T.H. Robinson în HAT, 1954; J.H. Eaton, Obadiah, Nahum,
Habakkuk, Zephaniah, TBC, 1961; D.W.B. Robinson în NBCR, 1970; J.A.
Thompson în IB, 1956; G.F. Wood în The Jerome Biblical Commentary, 1968;
L.C. Allen, The Books of Joel, Obadiah, Jonah and Micah, NIC, 1976.
Studii speciale: G.L. Robinson, The Sarcophagus
of an Ancient Civilization, 1930; W. Rudolph, „Obadja", ZAW 8, 1931,
p. 222; 231.
J.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu