Sihon
SIHON. Un împărat amorit (sec. al
13-lea î.Cr.) a cărui capitală era *Hesbonul. După Numeri 21:26-30 şi Ierem.
48:45 Sihon i-a cucerit pe moabiţi şi le-a luat teritoriile, ajungând la sud
până la râul Arnon. Printre cei care îi erau subordonaţi se aflau cinci
domnitori madianiţi (Iosua 13:21). Domeniul lui cuprindea zona de la Amon în S
până la Iaboc în N, şi de la Iordan în V până la marginea deşertului în E
(Numeri 21:24; Judecători 11:22), iar Iosua 12:3 şi 13:27 pare să-i extindă
controlul la N de Iaboc până la marea Chineret. Moise a trimis soli la Sihon
pentru a-i cere permisiunea ca israeliţii să treacă prin împărăţia lui (Numeri
21:21-22; Deuteronom 2:26-28). Sihon n-a îngăduit lui Israel să treacă prin
ţinuturile lui şi a ieşit sa lupte împotriva israeliţilor. Aceştia l-au învins,
l-au omorât la Iahaţ şi i-au ocupat teritoriul (Numeri 21:21-32). Această
regiune a fost atribuită seminţiei lui Ruben şi a lui Gad (Numeri 32:33-38;
Iosua 13:10). Victoria asupra lui Sihon este adeseori reamintită în istoria
ulterioară a lui Israel (Deuteronom 31:4, de Moise; Iosua 2:10, de Rahav; Iosua
9:10, de gabaoniţi; Judecători 11:19-21, de Iefta; Neemia 9:22, de leviţi
într-o rugăciune de mărturisire; şi Psalmul 135:11; 136:19). Numele de Jebel
Sihin pentru muntele la S de Diban (biblicul Dibon) păstrează în forma arabă
numele acestui împărat în regiunea peste care a domnit cândva. TB Niddah
61a consemnează o tradiţie ce nu se găseşte în Biblie, conform căreia Sihon ar
fi fost fratele împăratului Og (tot un amorit), şi fiul lui Ahija, fiu al lui
Şamhazai, legendarul înger căzut.
BIBLIOGRAFIE
G. A. Smith, The Historical Geography of the
Holy Land (25), 1931, p. 588-591, 691-693; A. Musil, Arabia Petraea,
1. Moab, 1907, p. 375-376; M. Noth, ZAW 58, 1940, p. 161-189.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu