ulei, untdelemn

ulei, untdelemn

  04:40    

---

ULEI, UNTDELEMN. Cu excepţia cazurilor când se referă la unguente cosmetice (Rut 3:3; 2 Samuel 14:2; Psalmul 104:15) sau la uleiul de mir (Estera 2:12), toate celelalte texte biblice care vorbesc despre ulei se referă la produsul extras din *măsline. Numărul mare al măslinilor (Olea europaea) în Palestina antică a permis desfăşurarea unui comerţ înfloritor cu ulei cu Tirul şi Egiptul. Solomon a furnizat cantităţi mari de ulei lui Hiram ca parte din plata pentru construirea Templului (1 Împăraţi 5:11; Ezechiel 27:17), iar Egiptul a importat cantităţi mari de ulei din Palestina (cf. Osea 12:1), întrucât climatul egiptean nu este favorabil pentru cultivarea măslinilor.

Ca element important în practicile religioase, uleiul ocupa un loc proeminent între primele roade (Exod 22:29) şi se dădea şi zeciuială din ulei (Deuteronom 12:17). Jertfele de mâncare erau amestecate adesea cu ulei (Levitic 8:26; Numeri 7:19), iar sfeşnicul din sanctuar (Exod 25:6) era alimentat cu ulei extras proaspăt (Levitic 24:2). Uleiul era folosit în mod ceremonial la consacrarea preoţilor (Exod 29:2), la curăţirea leproşilor (Levitic 14:10-18), la jertfele zilnice (Exod 29:40) şi la încheierea jurământului de nazireat (Numeri 6:15). Anumite ceremonii nu foloseau ulei, cum este jertfa de gelozie (Numeri 5:15) şi jertfa pentru păcat (Levitic 5:11).

Uleiul de măsline era folosit pe scară largă pentru gătit, înlocuind untul (1 Împăraţi 17:12-16). Tot în sfera casnică, uleiul era folosit în egală măsură ca şi combustibil pentru lămpile mici întâlnite în număr mare încă dintr-o perioadă timpurie în Palestina. Atât lămpile portabile cât şi alte tipuri de lămpi aveau în general o incizie în margine unde se punea un fitil de in (Isaia 42:3) sau câlţi de cânepă. Când lampa era umplută cu ulei de măsline, fitilul menţinea o flacără constantă până când se termina uleiul. Când asemenea lămpi erau purtate dintr-un loc în altul, era obiceiul în vremea NT ca purtătorul să lege cu o sfoară de deget un rezervor mic de ulei de măsline. Astfel, dacă era nevoie să completeze uleiul, avea la dispoziţie o rezervă adecvată (cf. Matei 25:1-13).

În afară de folosirea uleiului pentru consacrarea preoţilor (Exod 29:2), uleiul era un element ritual important în recunoaşterea ceremonială a funcţiei de rege (1 Samuel 10:1; 1 Împăraţi 1:39).

Ca medicament, uleiul de măsline era folosit atât intern cât şi extern. Calităţile sale de calmare l-au făcut să fie un remediu preţios pentru tulburări gastrice, iar proprietăţile de laxativ moderat erau de asemenea cunoscute în antichitate. Ca uz extern, uleiul era unguentul cel mai obişnuit aplicat pe zgârieturi şi răni (Isaia 1:6; Marcu 6:13; Luca 10:34).

În vremea VT uleiul era produs fie prin zdrobirea măslinelor cu un pistil şi mortar (Exod 27:20), fie prin zdrobirea măslinelor într-o presă de piatră. Excavaţiile făcute la Taanac, Meghido şi Ierusalim au scos la lumină prese săpate în stâncă masivă. Un tăvălug de piatră împins de doi bărbaţi zdrobea măslinele, iar acestea erau apoi tescuite (Deuteronom 33:24) sau presate. După îndepărtarea impurităţilor, uleiul era gata pentru folosinţă. Grădina Ghetsimani (gatsemen, „teasc de ulei") şi-a primit numele de la teascurile de piatră folosite pentru extras ulei din fructele adunate pe Muntele Măslinilor.

Uleiul era folosit de obicei pentru ungerea trupului după baie (Rut 3:3; 2 Samuel 12:20) sau în unele ocazii festive (cf. Psalmul 23:5). În Egiptul antic un slujitor ungea de obicei capul fiecărui oaspete atunci când acesta ocupa locul la masă. Ungerea bolnavilor (Iacov 5:14) în vremea NT a devenit un ritual cvasi-sacramental. Josephus notează ca o ciudăţenie faptul că esenienii nu se ungeau cu ulei, întrucât considerau că îi „pângăreşte"(BJ 2.123).

Prezenţa uleiului simboliza bucuria (Isaia 61:3) iar absenţa lui indica tristeţea sau umilirea (Ioel 1:10). De asemenea, uleiul era folosit ca semn al mângâierii, al hranei spirituale sau al prosperităţii (Deuteronom 33:24; Iov 29:6; Psalmul 45:7).

BIBLIOGRAFIE

H. N. şi A. L. Moldenke, Plants of the Bible, 1952, p. 97 ş.urm., 158 ş.urm.; A Goor „The place of the olive in the Holy Land and its history through the ages", Economic Botany 20, 1966, p. 223-243; A. Goor şi M. Nurock, The Fruits of the Holy Land, 1968, p. 89-120.

R.K.H.