Isus, luând povara...
Isus, luând povara de păcate,
chemă călăii pentru ispăşire.
Nu ei veneau din proprie pornire,
ci El dădea poruncă pentru toate.
"Veniţi ostaşi!" striga Isus cereşte,
"Veniţi bătrâni! E ceasul de osândă!"
Şi dacă Iuda s-a grăbit să-L vândă,
Isus i-a poruncit în duh: "Grăbeşte!"
El, Mielul sfânt, doar El dădea poruncă.
Şi-mplinitorii se grăbeau să vie.
Ei n-auzeau vreun glas din veşnicie.
Dar îi vedeai cum vin şi cum se-aruncă.
Şi toţi loveau ca un torent în spume.
Cu spini, cu pumni, cu aspre vergi romane,
cu ironii, cu lacrimi, cu ciocane.
Dar toate, din porunca Lui, anume.
Nu lumea rea, nici Tatăl sfânt şi dulce
nu L-au silit să-ndure suferinţa.
Ci singur El Şi-a osândit fiinţa
şi singur El S-a pironit pe Cruce!
Iar noi, acei ce azi urcăm privirea
spre Cel ce-a fost Atoatevinovatul,
vedem şi cât de groaznic e păcatul
şi ce nemăsurată e iubirea!
Poezie de Costache Ioanid din volumul Porumbiţe albe
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu