Avut-am voie
Avut-am voie să-mi aleg
în viaţă nesilit cărarea,
puteam să zbor sau să mă leg
— ştiam şi preţul şi urmarea.
Puteam să lupt dac-aş fi vrut
puteam să nu mă las în rele,
puteam să cred — dar n-am crezut,
puteam, dar n-am luptat cu ele.
Puteam s-ascult, dar n-am voit
căci prea mă stăpânea trufia,
putând fi bun, m-a ispitit
păcatul şi nevrednicia.
De-aceea merit ce primesc,
pe drept sunt osândit la moarte
n-am vrut lumina s-o iubesc,
pe veci voi fi de ea departe!
Avut-am voie să-nţeleg
deplin ce-i rău şi ce e bine
dar, cunoscând, am vrut s-aleg
de-aceea merit tot ce-mi vine.
Ce-ngrozitor e tot ce-aştept
în deznădejdea pe vecie, —
dar unde-i sufletu-nţelept
să vrea să nu-mi urmeze mie!
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu