Când te uiţi prea mult în soare
Când te uiţi prea mult în soare
nu mai vezi pământul jos,
când te crezi prea multe-n stare
uiţi de cel neputincios.
Nu uita, nu uita, nu uita
că-i un vis şi viaţa ta
în curând, în curând, în curând
parcă nici n-ai fost nicicând.
Când lumina-n tine scade
cresc a umbrelor poveri,
când virtutea-n pofte-ţi cade
pierzi cereştile puteri.
Când îţi e prea cald şi bine
umbli sigur, rupt de toţi,
când ai zile prea senine
nu-i mai cauţi pe fraţi şi soţi.
Cât de bine-ţi face ţie
Dumnezeu, când eşti fălos
că te duce-n sărăcie
şi te-aruncă-n lacrimi jos.
Ce cunună, ce cunună
umblă Domnul ne-ncetat
şi pe capul tău s-o pună
dac-ar fi mai aplecat.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu