Coboară ziua...
Coboară ziua-n spre-asfinţit
ca viaţa-n bătrâneţe
lumina-i trece liniştit
spre-o altă tinereţe.
Crezând aceleiaşi porunci
ce le-a-ntocmit cărare
trec toate-urmând mereu de-atunci
eterna ascultare.
Nici unele nu stau din drum
nici nu se-abat din cale
ci toate ţin ca-ntâi — şi-acum
porunca voii Sale.
Urmează după noapte zi
şi iarnă după vară
merg toate-toate cum ar fi
întâia zi şi seară...
...Învaţă-mă firesc amurg
eternele poveţe
prin care zilele să-mi scurg
spre-o sfântă tinereţe.
Şi când c-un ultim asfinţit
viaţa mea-nceta-va
să-i moştenesc desăvârşit
nemaiapusă slava.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu