Doar lângă Tine (I)
Doar lângă Tine-mi aflu pacea
când totu-n jurul meu e plâns,
doar Tu îmi mângâi zbuciumarea
când sufletul mi-e-n chinuri strâns,
doar lângă Tine-mi aflu-alinul
când plânge inima amar
şi-n ochii-ntunecaţi de lacrimi
Tu-mi readuci seninul iar!
Doar lângă Tine-mi aflu-odihna
când zbucium e-mprejurul meu,
când vânturi îngrozite suflă
şi-i ceasul ispitirii greu.
Doar Tu-mi împrăştii norii negrii
şi-nlături tunetul cumplit
Tu-mi dai odihna când povara
mi-apasă sufletul trudit.
Doar Tu... când faţa Ta răsare
şi glasul Tău răsună blând
stingi lupte lungi de frământare,
o pace-adâncă aducând.
...O, vino iar, alungă-mi norii
şi-alină-mi vântul cel cumplit,
doar lângă Tine-mi aflu pacea
când sufletul mi-e răvăşit!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu