Isuse, o, Isuse...
Isuse, o Isuse, cu umede priviri
Ţi-nchin acum prinosul înaltelor trăiri.
În slovele-nşirate pe firele de vers
e plânsul şi cântarea şi dorul meu neşters;
E inima întreagă cu dragostea din ea
deschisă ca la-ntâia atingere a Ta.
În marea ei de flăcări sunt simţuri şi trăiri
înalte cât frumuseţea statornicei iubiri.
În taina-nşiruirii de şoapte şi cântări
suspină şi se roagă aprinsele chemări,
Şi creşte bucuria iubirii fără saţ
ca dulcea aşteptare a ochilor scăldaţi...
Şi Îţi închină-ntreaga-ncăpere unde sunt
păstrate ca Misterul în chivotul preasfânt.
...O, iartă dacă-n ele va fi vreun gând nebun
că-n dorul sfânt adesea eu n-am ştiut ce spun
Şi n-am ştiut adesea cuvântul ce-l aleg
să-ncapă-n el iubirea cu focul ei întreg
Să pot să-l spun în felul în care zace-nchis
în locul lui de flăcări şi-n ochii mei de vis.
...O, dacă daru-acesta de Tine-ar fi primit
ca mirul Magdalenei — e tot ce-am mai dorit
Îmi e de-ajuns că duhul deplin mi-ai înţeles
că numai pentru Tine-i tot ce-am mai drag şi-ales.
Şi-n umeda-Ţi privire ce limpede-aş vedea
răsplata înmiită la toată jertfa mea...
...Primeşte-mi-l în ceasul de taină şi de har
când jertfa necurmată s-aprinde pe altar
E pâinea cea mai bună din grâul meu divin,
din scumpa mea grădină e cel mai gingaş crin,
Din turma mea frumoasă e mielul cel ales
şi-i rodul cel mai dulce din via mea cules.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu