Areopag

Areopag

  12:51    

---

AREOPAG (Gr. Areios pagos, „dealul lui Ares", zeul grec al războiului, corespunzător zeului roman Marte).

1. Un deal mic la NV de Acropole în Atena, numit Areopag în Faptele Apostolilor 17:22.

2. Conciliul de pe Areopag, numit astfel deoarece locul iniţial de întrunire a fost dealul lui Ares. În vremea NT, cu excepţia investigării cazurilor de omor, acesta se întrunea în „porticul regal" (stoa basileios) din piaţa ateniană (agora), şi probabil că aici a fost adus Pavel înaintea Areopagului (Faptele Apostolilor 17:19) şi nu „în mijlocului Areopagului" (v. 22). Era cea mai venerabilă instituţie din Atena, datând din vremuri legendare, şi în ciuda reducerii pronunţate a puterii pe care o avusese în vechime, continua să se bucure de prestigiu şi avea jurisdicţie specială în probleme de morală şi religie. De aceea a fost normal ca „un predicator care vesteşte nişte dumnezei străini" (Faptele Apostolilor 17:18) să fie supus judecăţii Areopagului.

Cuvântarea dinaintea Areopagului, prezentată de Pavel cu această ocazie (Faptele Apostolilor 17:22-31), este un discurs despre adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu. Luând ca punct de plecare o inscripţie de pe un altar închinat „unui *dumnezeu necunoscut", el le spune ascultătorilor săi că a venit să le facă cunoscut pe Dumnezeul pe care ei mărturiseau că nu-L cunosc. Adevăratul Dumnezeu este Creatorul şi Domnul universului; El nu locuieşte în temple materiale; El nu depinde de jertfele aduse de creaturile sale ci El revarsă asupra lor viaţă şi toate celelalte lucruri de care ele au nevoie. El, care este creatorul tuturor lucrurilor, în general, este creatorul omenirii, în special; cuvântarea continuă în felul acesta şi face anumite afirmaţii cu privire la om în raportul său cu Dumnezeu. Toţi oamenii au provenit dintr-unul singur; ţinuturile de locuit de pe pământ şi anotimpurile anului au fost rânduite pentru folosul omului; scopul lui Dumnezeu în aceste rânduieli este ca oamenii să-L caute şi să-L găsească, cu atât mai mult cu cât ei sunt copiii Lui. Deşi formularea şi citatele din cuvântare sunt elenistice, accentul este în întregime biblic. În cuvântarea sa, Pavel îi cheamă pe ascultători să se pocăiască şi să se supună cunoaşterii lui Dumnezeu, întrucât El este nu numai Creatorul ci şi Judecătorul tuturor; garanţia judecăţii viitoare a fost dată prin faptul că L-a înviat din morţi pe Omul împuternicit să execute această judecată. Când au auzit această referire cu privire la înviere, conciliul l-a întrerupt pe Pavel şi nu l-a mai ascultat, socotind că nu este vrednic de a fi luat în serios.

BIBLIOGRAFIE

N. B. Stonehouse, Pauf before the Areopagus, 1957; M. Dibelius, Stadies in the Acts of the Apostles, 1956, p. 26-83; B. Gartner, The Areopagus Speech and Natural Revelation, 1955; H. Conzelmann, „The Address of Paul on the Areopagus", în L. E. Keck şi J. L. Martyn (ed.), Studies in Luke-Acts, 1966, p. 217-230; T. D. Bames, „An Apostle on Trial", JTS s.n. 20, 1969, p. 407-419; C. J. Hemer, „Paul at Athens: A Topographical Note", NTS 20, 1973-4, p. 341- 349.

F.F.B.