buză
BUZĂ. atât cuvântul
ebr. sapa cât şi cuvântul gr. (mai puţin frecvent) cheilos,
înseamnă nu numai buza umană ci şi marginea sau malul mării sau malul unui râu
(Geneza 22:17; 41:3; Evrei 11:12), iar în cazul cuvântului ebr. înseamnă şi
marginea unei îmbrăcăminţi (Exod 28:26), deşi principalul sens termenului este
buza. Un alt cuvânt ebr. sapam se referă la buza de sus sau la mustaţă,
referindu-se de obicei la acoperirea ei, cu mâna sau cu un obiect de
îmbrăcăminte, ca semn de durere sau ruşine (Levitic 13:45). Vezi referirea la
acoperirea feţei în 2 Samuel 19:4.
În cazul buzelor găsim exemple clare de felul de vorbire al
evreilor în care ele (buzele) par să simtă şi să acţioneze independent; aceasta
fiind în parte o sinecdotă, iar în parte se datorează lipsei de înţelegere a
fiziologiei sistemului nervos (*TRUP). Totuşi, legătura dintre buze şi minte
sau inimă este scoasă în relief în Proverbe 16:23. Pentru o explicaţie a
acestei conotaţii, vezi *INIMĂ.
Buzele nu numai vorbesc (Iov 27:4), ci strigă de bucurie
(Psalmul 71:23), tremură (de frică (Habacuc 3:16), păzesc cunoaşterea (Proverbe
5:2), aduc laudă (Psalmul 63:3), imploră (Iov 13:6) şi posedă calităţi etice
cum sunt veracitatea şi neprihănirea, sau, dimpotrivă, păcătuiesc sau spun
minciuni (Iov 2:10; Proverbe 12:19; 16:13). Paralelismul cu *limba sau cu *gura
este normal, şi acestea sunt folosite în mare măsură în acelaşi sens (Psalmul
34:13; 51:15). La fel ca şi în cazul acestor cuvinte, termenul „buze"
poate să însemne uneori vorbire, cuvinte (Iov 12:20) sau limbaj (Geneza 11:1;
Isaia 19:18).
B.O.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu