Cain (1)
CAIN (1). (ebr. qayin).
1. Fiul cel mai mare al lui Adam şi Eva
(Geneza 4:1), la a cărui naştere Eva a spus: „Am căpătat (qaniti) un
om", întrucât este improbabil că aceste cuvinte au fost rostite iniţial în
limba ebraică, nu putem spune cu certitudine care este punctuaţia corectă şi nu
putem trage nici o concluzie cu privire la etimologiile aparente ale numelui.
Cain a fost agricultor (Geneza 4:2), spre deosebire de *Abel, care a fost
păstor; întrucât Cain era „de la cel rău" (ek tou ponerou, 1 Ioan
3:12) şi nu era în armonie cu Dumnezeu (Evrei 11:4), jertfa (minha) lui
a fost respinsă (Geneza 4:3-7), iar după aceea el l-a omorât pe fratele său
(Geneza 4:8). Dumnezeu l-a pedepsit, trimiţându-l să fie pribeag, poate nomad, în
ţara *Nod (Geneza 4:9-16), iar pentru a-l apăra pe Cain ca să nu fie omorât şi
el, Dumnezeu a stabilit un „semn" (‘ot, „semn, simbol", cf.
Geneza 9:12-13) „pentru" (le) el. Nu ştim în ce a constat acest
„semn". Cain a fost tatăl lui *Enoh. În literatura sumeriană au fost
făcute paralele ale conflictului dintre Cain şi Abel, şi pot fi întâlnite
controverse cu privire la valoarea relativă a agriculturii şi a păstoritului,
dar în nici una dintre aceste scrieri păstorul nu este omorât de agricultor;
probabil că acest conflict reflectă numai situaţia istorică din Mesopotamia din
vremurile preistorice încoace. (*NOMAZI.)
BIBLIOGRAFIE
S. N. Kramer, „Sumerian Literature and the Bible", în Analecta
Biblica 12, 1959, p. 192; History Begins at Sumer, 1958, p. 164-166,
185-192; C. J. Gadd, Teachers and Students in the Oldest Schools, 1956,
p. 39 ş.urm.; S. H. Hooke, „Cain and Abel", în The Siege Perilous,
1956, p. 66 ş.urm.
2. Numele unui oraş articulat (haqqayin)
în partea de S a teritoriului lui Iuda (Iosua 15:57); probabil că poate fi
identificat cu oraşul modern Khirbet Yaqin, aflat la SE de Hebron. Vezi A. Alt,
Palästina-jahrhbuch 22, 1926, p. 76-77.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu