Calvar
CALVAR. Numele apare
numai în Luca 23:33 (în traducerea rom. „Căpăţâna"). Cuvântul derivă din
traducerea Vulgata, în care cuvântul latin calvaria traduce cuvântul
grec kranion ambele cuvinte sunt o traducere a termenului aramaic gulgolta,
„Golgota", din Matei 27:33, care înseamnă „craniu". Au fost oferite
trei explicaţii pentru acest nume: datorită craniilor care au fost găsite
acolo; datorită faptului că acolo era un loc de execuţie; sau datorită faptului
că locul se asemăna cu un craniu. Ceea ce ştim din Scriptură este că se afla în
afara Ierusalimului, că era cunoscut şi că probabil nu era departe de o poartă
a cetăţii şi de un drum principal, şi că în apropiere se afla o grădină cu un
mormânt.
În prezent există două locuri din Ierusalim care sunt
considerate ca locul răstignirii şi al mormântului Domnului; unul este locul pe
care se află Biserica Sfântului Mormânt, celălalt loc este Calvarul lui Gordon,
cunoscut de obicei sub numele de „Mormântul din Grădină". Din nefericire a
fost întotdeauna greu de dezbătut problema în mod obiectiv; în unele cercuri
identificarea acceptată de cineva a fost echivalentă cu un test al ortodoxiei
sale. Biserica Sfântului Mormânt marchează locul unde s-a aflat un templu al
zeiţei Venus, care a fost dărâmat de împăratul Constantin pentru că a crezut că
se afla pe un loc sfânt. Tradiţia ne duce astfel până cel puţin în secolul al 4-lea.
Dar dacă avem în vedere operaţiunile şi activităţile lui Titus în secolul 1 şi
cele ale lui Hadrian, în secolul al 2-lea, identificarea trebuie să fie
considerată şubredă. Un lucru care a fost clarificat de excavaţiile recente
este că locul tradiţional se afla în afara zidurilor cetăţii pe vremea lui
Cristos. Pe de altă parte, dovezile găsite în biserică ar putea indica un
mormânt de dată puţin prea târzie ca să poată fi adevăratul mormânt al lui
Cristos. Vezi *ÎNMORMÂNTARE ŞI JELIRE.
Mormântul din Grădină a fost descoperit în 1849; o
formaţiune de roci de acolo seamănă cu un craniu; descrierea locului se
potriveşte cu informaţiile biblice. Cu toate acestea, nu există nici o tradiţie
şi nici o altă informaţie care să sprijine această identificare. Locul mai
vechi este mai probabil să fie cel corect, deşi orice identificare continuă să
fie circumstanţială.
BIBLIOGRAFIE
L. E. Cox Evans, PEQ 1968, p. 112-136; K. M. Kenyon, Digging
up Jerusalem, 1974; alte referinţe bibliografice din articolul *IERUSALIM.
D.F.P.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu