Cezar
CEZAR. (Din lat. caesar).
Numele unei ramuri din familia aristocrată Iulia, care a căpătat o influenţă
dominantă asupra Republicii romane prin triumful lui Cezar August (31 î.Cr.) şi
a deţinut-o până la moartea lui Nero (68 d.Cr.). Această hegemonie (cum este
numită în Luca. 3:1, în textul grec; „domnie" este un termen prea precis)
a fost o combinaţie nestructurată de puteri legale şi sociale, o noutate pentru
tradiţia romană, nu prin forma şi conceptul ei, ci prin faptul că a deţinut
monopolul conducerii. Succesul hegemoniei a produs o reorientare atât de
completă a formei de guvemământ încât atunci când familia lui Cezar s-a stins,
poziţia lor a fost instituţionalizată şi numele lor a fost preluat de împăraţii
care au urmat la tron.
Una dintre bazele puterii unui Cezar a fost faptul că a
deţinut mai mult timp comanda unei provincii de la graniţa Imperiului roman.
Iudea a făcut parte întotdeauna din această categorie şi aşa se explică apelul
lui Pavel (Faptele Apostolilor 25:10-11) împotriva procuratorului, care nu ar
fi fost posibil dacă guvernatorul ar fi fost un proconsul cu puteri depline, şi
astfel egal cu Cezar. Tot de aici derivă şi obiceiul evreiesc de a-l numi pe
Cezar „rege" (Ioan 19:12, 15). Familia dinastică era, din punctul lor de
vedere, o familie monarhică. Chiar şi atunci când teoretic puterea nu era în
mâinile Cezarului, este folosită aceeaşi terminologie (Faptele Apostolilor
17:7; 1 Petru 2:13, 17). Forţa tradiţiei elene de suveranitate regală asupra
republicilor, redirecţionată prin jurământul universal de loialitate personală
faţă de casa lui Cezar, şi asocierea cu cultul împăratului, a anulat concepţia
romană limitată despre poziţia Cezarului. Rolul său quasi-monarhic a
simplificat funcţia imperială a Romei. Dar cultul Cezarului a ajuns să devină o
problemă chinuitoare pentru creştini (Pliny, Ep. 10. 96-97 şi poate Apocalipsa
13).
Cezarii la care se face referire în NT sunt, în evanghelii,
Cezar August (Luca 2:1) şi în altă parte Tiberius, iar în Faptele Apolstolilor,
Claudius (Faptele Apostolilor 11:28; 17:7; 18:2), şi în toate celelalte locuri,
Nero.
BIBLIOGRAFIE
Suetonius, Lives of the Caesars; Tacitus, Analele;
CAH, 10-11; F. Miliar, The Emperor in the Roman World, 1977.
E.A.J.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu