Ghedeon
GHEDEON. (ebr. gide’on,
„pietrar, cioplitor"), judecătorul care a izbăvit pe Israel de madianiţi,
un popor de beduini care dominau în vremea aceea zona centrală a Palestinei
(Judecători 6:1-8:35). El a fost fiul lui Ioas, din familia lui Abiezer, din
seminţia lui Manase; Ghedeon a fost numit de asemenea Ierubaal. Unii
cercetători susţin că naraţiunea este formată din cel puţin două istorisiri
(vezi comentariile).
Ghedeon a fost chemat să izbăvească pe poporul său în timp
ce vântura pe ascuns grâul, de teama prădătorilor madianiţi. A urmat un gest de
sfidare, când a distrus altarul tatălui său închinat lui Baal şi Aşera; el a
fost salvat de consecinţele acestui gest prin agerimea minţii lui Ioas. Gestul
de sfidare se pare că a fost un protest împotriva amestecării închinării la
Iahve cu cultul lui Baal. Gestul acesta este asociat cu acordarea numelui
„Ierubaal" (yerubba’al) lui Ghedeon, nume care este tradus în
diferite moduri: „Baal se luptă", „Baal pune temelii" sau „fie ca
Baal să dea creştere". Unii sugerează că acesta se poate să fi fost numele
anterior al lui Ghedeon, reflectând sincretismul răspândit, dar numele a primit
o semnificaţie nouă în urma acestei acţiuni iconoclaste (cf. R. Kittel, Great
Men and Movements in Israel, 1929, p. 65; F. F. Bruce, NBCR, ad loc.). În 2
Samuel 11:21 apare ca Ierubeşet (yerubbeset), înlocuind numele detestat
al lui Baal cu cuvântul „ruşine".
Înfrângerea madianiţilor este descrisă plastic în Judecători 7, când la porunca lui Dumnezeu Ghedeon a redus armata sa de la 32.000 la 300 şi a primit o asigurare personală de la Dumnezeu în timpul unei misiuni secrete de recunoaştere când a auzit visul unui madianit despre înfrângerea lor. El a întreprins un atac prin surprindere noaptea; duşmanul a fost demoralizat şi a urmat un măcel general. Judecători 8 descrie completarea victoriei prin omorârea lui Zebah şi Ţalmuna, în ciuda ostilităţii cetăţilor Sucot şi Penuel, pe care Ghedeon le-a pedepsit.
După izbăvire, lui Ghedeon i s-a cerut să întemeieze o
monarhie ereditară, dar el a refuzat. Totuşi, el a acceptat cerceii de aur
luaţi ca pradă de război şi a făcut cu ei un „efod" (probabil o imagine a
lui Iahve). El l-a ridicat în cetatea sa, iar mai târziu a devenit o sursă de
apostazie.
Înfrângerea madianiţilor a fost decisivă şi Israel a avut
pace în tot restul vieţii lui Ghedeon. Ultima imagine a lui Ghedeon este cea a
unul bătrân plin de pace, având multe neveste şi mulţi fii, dintre care cel mai
cunoscut a fost Abimelec (Judecători 9).
Evrei 11:32 îi dă lui Ghedeon un loc între eroii credinţei.
El s-a încrezut în Dumnezeu şi nu într-o armată mare şi a câştigat victoria cu
o mână de oameni, arătând clar că victoria a fost în întregime a lui Dumnezeu.
„Ziua lui Madian" se pare că a devenit o expresie proverbială însemnând
izbăvirea dată de Dumnezeu fără ajutorul oamenilor (Isaia 9:4). Ghedeon este
zugrăvit ca un om modest şi refuzul său de a accepta să fie rege întăreşte
faptul că forma ideală de guvernare a Israelului a fost teocraţia (Judecători
8:23).
BIBLIOGRAFIE
Comentarii de G. F. Moore (ICC), 1895; G. A. Cooke (CBSC),
1918; C. F. Burney, 1930; H. W. Hertzberg (Das Alte Testament Deutsch),
1953; Fleming James, Personalities of the Old Testament, 1947.
J.G.G.H.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu