Izabela
IZABELA.
1. Fiica lui Etbaal, preotul rege al
Tirului şi Sidonului. A fost căsătorită cu Ahab, pentru a ratifica o alianţă
între Tir şi Israel, prin care Omri, tatăl lui Ahab, a încercat să anihileze
ostilitatea Damascului faţă de Israel (cca. 880 î.Cr.). S-au creat condiţii ca
ea să continue să se închine la zeul ei natal, Baal, în Samaria, noua ei
reşedinţă (1 Împăraţi 16:31-33).
Ea a avut o personalitate dominantă, a fost ambiţioasă şi
energică. Fiind o credincioasă devotată a lui Melqart, zeul Baal din Tir, ea a
avut în slujba ei 450 de profeţi ai lui Baal şi 400 de profeţi ai zeiţei Aşera,
în vremea când Ahab era rege (1 Împăraţi 18:19). Ea a luptat ca zeul ei să aibă
cel puţin drepturi egale cu Iahve, Dumnezeul lui Israel. Lucrul acesta a adus-o
în conflict cu profetul Ilie. O bătălie între Iahve şi Baal a avut loc pe Mt.
Carmel, când Iahve a triumfat glorios (1 Împăraţi 18:17-40). Chiar şi aşa,
lucrul acesta şi masacrul profeţilor Izabelei, în loc să-i reducă zelul, l-a
mărit.
Concepţia ei despre monarhia absolută a fost în opoziţie cu
relaţia evreiască de lăgământ între Iahve, rege şi popor. Ea a luat iniţiativa
în incidentul cu via lui Nabot - acţiunea ei lipsită de scrupule a afectat
întreaga comunitate şi a subminat tronul lui Ahab. A avut ca rezultat revoluţia
profetică şi exterminarea casei lui Ahab. Ea a scris scrisori şi a folosit
sigilul soţului ei (1 Împăraţi 21:8), dar faptul că ea a avut un sigil propriu
este sugerat şi ilustrat de N. Avigad, IEJ 14, 1964, p. 274-276.
După moartea lui Ahab Izabela a continuat să deţină puterea
în Israel timp de 10 ani, în rolul ei de regină mamă, în tot timpul domniei lui
Ahazia şi apoi în timpul vieţii lui Ioram. Când Ioram a fost omorât de Iehu ea
s-a îmbrăcat în hainele regeşti (2 Împăraţi 9:30) şi l-a aşteptat. Ea şi-a
bătut joc de Iehu şi şi-a înfruntat soarta cu curaj şi demnitate (842 î.Cr.).
Este remarcabil faptul că Iahve a fost onorat în numirea
celor trei copii ai ei, Ahazia, Ioram şi Atalia (dacă ea a fost într-adevăr
mama Ataliei), dar se pare că ei au fost născuţi mai înainte ca influenţa ei
asupra lui Ahab să devină absolută.
2. În scrisoarea către biserica din
Tiatira (Apocalipsa 2:20), „Izabela, femeia aceea" este numele dat unei
profeţesc seducătoare care a instigat la imoralitate şi idolatrie sub masca
religiei (*NICOLAE). S-ar putea referi la o persoană sau la un grup din cadrul
bisericii. Arată că numele Izabelei a ajuns să însemne apostazie.
M.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu