Osana
OSANA. Forma în gr. a termenului ebr.,
folosită la intrarea triumfală a lui Isus în Ierusalim (Matei 21:9, 15; Marcu
11:9; Ioan 12:13). Cuvântul în ebr. constă din imperativul hosa’,
„mântuie", urmat de particula enclitică de implorare na’, uneori
tradusă cu „te rugăm" sau „te implorăm". Nu apare în VT decât în
imperativul mai lung hosi’a na’) în Psalmul 118:25, unde este urmată de
cuvintele care sunt de asemenea citate la intrarea triumfală: „Binecuvântat
este cel ce intră (Cornilescu, „vine", n.tr.) în Numele Domnului".
Psalmul 118 a fost folosit la Sărbătoarea corturilor, iar v. 25 are o
semnificaţie specială prin faptul că indică purtarea ramurilor (lulab);
vezi Mişna, Sukkah 3.9; 4.5. Dar expresiile similare cu privire la entuziasmul
religios nu au fost limitate la Sărbătoarea corturilor: 2 Macabei 10:6-7 denotă
că purtarea ramurilor şi cântatul de psalmi erau practicate şi la Praznicul
consacrării. Putem trage concluzia ea purtarea ramurilor de palmier şi
strigătele de Osana cu care a fost primit Isus a fost un gest spontan al
exuberanţei religioase, fără a fi legat de vreun praznic anume şi fără
conotaţia de implorare pe care a avut-o expresia originală din Psalmul 118.
J.B.Tr.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu