piatră de hotar
PIATRĂ DE HOTAR. Canaanul a
fost împărţit între seminţiile israelite şi fiecărei familii i s-a dat o bucată
de pământ pentru a-şi întreţine existenţa. Acest pământ a fost lăsat ca
moştenire din tată în fiu sau, cel puţin păstrat în interiorul seminţiei
respective (Numeri 27:1-11-36), teoretic, fiind inalienabil (vezi întâmplarea
cu Nabot, 1 Împăraţi 21). În mod inevitabil, mulţi şi-au pierdut pământul,
datorită faptului că nu şi-au putut plăti datoriile, aşa că păstrarea
pământului familiei a devenit un ideal al fiecărui bărbat (Zaharia 3:10).
Hotarele au fost marcate prin stâlpi de piatră sau prin movile de pietre. (În
Babilon, pietrele pe care se gravau inscripţii conţineau mărimea terenurilor
mai importante, bab. kudurru, ANEP, nr. 519-522, dintr-o perioadă
contemporană cu aşezarea Israelului în Canaan.) A muta aceste pietre de hotar
însemna să privezi pe cineva de dreptul lui, şi constituia o încălcare alegii
(Deuteronom 19:14; 27:17; Proverbe 22:28; 23:10). (Pentru paralele în Egipt,
cf. ANET; p. 422, cap. 6). Când omul îndrăznea să facă lucrul acesta, însemna
că erau timpuri grele (Iov 24:2; Osea 5:10).
A.R.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu