picior
PICIOR. În ebr. regel, cu
paralele în alte limbi din Orientul Apropiat, el este folosit ocazional şi cu
privire la obiecte (Exod 25:26), dar de regulă se foloseşte pentru picioarele
animalelor sau ale omului şi, antropomorfic, referitor la picioarele lui
Dumnezeu. Prin deducţie, cuvântul este folosit metaforic cu sensul de pace
(Geneza 33:14). Cuvântul gr. pous este folosit pentru picioarele omului
sau ale fiarelor.
Atât în ebr. cât şi în gr. piciorul indică frecvent
poziţia, destinaţia sau înclinaţia unei persoane (Proverbe 6:18; 7:11; Faptele
Apostolilor 5:9), şi apoi cu referire la călăuzirea pe care i-o acordă Dumnezeu
omului şi grija faţă de el, precum şi la grija omului faţă de un alt om (1
Samuel 2:9; Psalmul 66:9; Luca 1:79).
Figurativ, cuvântul este deseori folosit pentru a
simboliza înfrângerea unui duşman, tabloul fiind acela al unei persoane care-şi
pune piciorul pe grumazul celui înfrânt (Iosua 10:24-1 Corinteni 15:25).
Căderea la picioarele unei persoane indică omagiu
sau implorare (1 Samuel 25:24; 2 Împăraţi 4:27), şederea la picioarele cuiva
înseamnă ucenicie sau învăţare (Faptele Apostolilor 22:3), iar depunerea unui
obiect la picioarele unei persoane însemna a-i dărui lucrul respectiv (Faptele
Apostolilor 4:35). Tabloul unui picior prins într-o cursă, sau a unui picior
alunecând, este folosit pentru a descrie o calamitate (Psalmul 73:2; Ieremia
18:22).
Necesitatea spălării picioarelor, pentru scopuri
igienice şi de relaxare a apărut datorită drumurilor pline de praf, iar actul
spălării picioarelor era semnul *ospitalităţii, fiind îndeplinit de cel mai
umil slujitor (1 Samuel 25:41; Luca 7:44; Ioan 13:5 ş.urm.; cf. Faptele
Apostolilor 13:25). Scoaterea sandalelor prăfuite era un semn al respectului
(Exod 3:5) şi un semn de tinguire (Ezechiel 24:17). Scuturarea prafului de pe
picioare era un *gest de dispreţ, ideea fiind probabil aceea că până şi un fir
de praf luat din locul respectiv însemna contaminare (Marcu 6:11; cf. 2
Împăraţi 5:17).
B.O.B.
Paragrafele anterioare se referă la laba
piciorului. În continuare sunt trataţi alţi termeni care se referă la picior în
general.
1. Cuvântul ebr. kera’ayim
apare de obicei în pasaje ritualistice, de ex. Exod 12:9; 29:17; Levitic 1:9,
13; 4:11, etc. În Levitic 11:21 cuvântul descrie picioarele articulate
posterioare ale lăcustei, care, conform Legii, puteau fi mâncate. În Amos 3:12,
acest cuvânt descrie judecata.
2. Termenul regel se referă
de obicei la laba piciorului, dar în 1 Samuel 17:6 se referă la picioarele lui
Goliat.
3. Ebr. soq se referă la
partea superioară a piciorului, şi este sinonim cu „pulpă". Se foloseşte
pentru piciorul omului în Deuteronom 28:35; Psalmul 147:10; Proverbe 26:7;
Cântarea Cântărilor 5:15; Isaia 47:2; Daniel 2:33. În Judecători 15:8 este
tradus de cele mai multe versiuni cu „coapsă". Se foloseşte de asemenea
pentru animale, în mai multe pasaje ritualistice, de ex. Exod 29:22, 27;
Levitic 7:32-34; 8:25-26; Numeri 6:20, etc. este tradus prin „coapsă" în
VSR, în timp ce aceeaşi versiune o traduce în 1 Samuel 9:24 cu „picior".
Aceasta a fost una dintre părţile preferate ale unui animal şi, de regulă, era
rezervată preoţilor.
4. Termenul sobel este tradus
incorect ca „picior" în Isaia 47:2 din VA (VSR, „robă").
5. Cuvântul gr. skelos apare
numai în Ioan 19:31 ş.urm., când fluierele picioarelor celor răstigniţi cu Isus
au fost zdrobite ca să le grăbească moartea.
J.G.G.N.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu