ruşine
RUŞINE. Acest termen şi termenii
înrudiţi cu el apar de vreo 190 de ori în Vechiul Testament şi de 46 de ori în
Noul Testament. Aceste locuri sunt traduceri ale formelor originale
reprezentând cel puţin 10 rădăcini de cuvinte diferite în ebraică şi 7 în
greacă, precum şi un număr mai considerabil de cuvinte în ambele limbi.
Se pot distinge două semnificaţii principale:
descrieri ale stării mintale şi descrieri ale stării fizice. Stările mintale
pot fi clasificate în trei categorii mai mari: mai întâi, starea în care o
persoană este sau poate fi obiectul compătimirii, derâderii, şi a umilirii; a
doua, starea în care acea persoană are sentimentul de sfială sau ruşine; şi a
treia, starea în care el simte respect sau admiraţie. Stările fizice implică un
grad de expunere sau de nuditate, ori cuvintele sunt folosite ca şi eufemisme
pentru organele sexuale.
Folosirea care este de departe cea mai frecventă
implică idei legate de compătimire, derâdere şi umilire. Ruşinea urmează atunci
când legea lui Dumnezeu este desconsiderată sau uitată (Osea 4:6-7). Dumnezeu
trimite ruşinea pe vrăjmaşii poporului Său (Psalmul 132:18). Ea este de
asemenea rezultatul păcatului şi este îndepărtată în ziua libertăţii şi a
împăcării (Isaia 61:7). Apare din când în când ca şi o pedeapsă (Psalmul 44:7,
9, 15). În contrast, ruşinea poate de asemenea servi ca şi o manifestare
preventivă şi pozitivă harului lui Dumnezeu (Ezechiel 43:10). Ea poate induce
acţiune pozitivă (Judecători 3:25). Falsa ruşine, cauzată de ceva care nu este
ruşinos, cum ar fi loialitatea faţă de Cristos, trebuie evitată (Marcu 8:38).
Există şi un sens figurativ al folosirii termenului, ca şi în Isaia 24:23 şi în
Iuda 13.
Folosirea care reprezintă sfială sau timiditate nu
este atât de importantă, deoarece nu apare prea frecvent. Un exemplu limpede
este afirmaţia cu privire la bărbat şi la nevasta sa înaintea căderii în Geneza
2:25. Folosirea care reprezintă admiraţie şi respect este de asemenea rară. O
astfel de utilizare în Vechiul Testament este Ezra 9:6; şi mai apare dispoziţia
apostolică din 1 Timotei 2:9. În prima instanţă, este folosită rădăcina ebr.
comună bos, care apare în peste 90 de alte ocazii în Vechiul Testament
numai în tulpina cuvântului Qual; pe când 1 Timotei 2:9 este singurul
pasaj în care întâlnim termenul aidos din întregul Nou Testament.
Folosirea cuvintelor cu o semnificaţie fizică se
referă la nuditate. Aceste întrebuinţări nu sunt frecvente.
Conceptul biblic despre ruşine este în principiu
cel al stării mintale de umilire din cauza păcatului, şi al depărtării de legea
lui Dumnezeu, ceea ce aduce defăimare şi respingere din partea lui Dumnezeu
precum şi din partea omului. Dezvoltarea conceptului este extinsă atât în
proroci cât şi în epistolele pauline. Referirea la chestiuni legate de sex sunt
ilustrative sau figurative, şi nu indică faptul că ar exista vreo legătură mai
puternică între ruşine şi funcţiile sexuale decât între ruşine şi alte funcţii
care pot cauza stinghereală datorită folosirii păcătoase.
BIBLIOGRAFIE
R. Bultmann, TDNT 1, p. 189-191; H.-G. Link, E.
Tiedke, NIDNTT 3, p. 561-564.
P.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu