Tit
TIT. Deşi nu este menţionat în
Faptele Apostolilor, Tit a fost unul dintre însoţitorii lui Pavel în care el
şi-a pus multă încredere. Aflăm pentru prima dată despre Tit cu prilejul unei
controverse despre convertiţii ne-evrei, când Tit l-a însoţit pe Pavel şi
Barnaba la Ierusalim (Galateni 2:1). Tit a constituit un caz care să testeze
poziţia lui Pavel, întrucât Tit era dintre Neamuri, dar se pare că nu a fost
obligat să fie circumcis (Galateni 2:3). Probabil că Tit l-a însoţit pe Pavel
în călătoriile ulterioare ale sale, dar nu avem informaţii cu privire la
activitatea lui până timpul crizei din Corint. Este evident că el a acţionat ca
reprezentant al lui Pavel la Corint în anul care a precedat scrierea Epistolei
a 2-a către Corint (cf. 8:16), având misiunea specială de a organiza strângerea
de ajutoare acolo. Misiunea nu a fost încheiată, deoarece Tit este îndemnat mai
târziu de Pavel să se întoarcă la Corint şi să se îngrijească de încheierea
misiunii (2 Corinteni 8:6).
O misiune mai delicată a fost potolirea situaţiei
plină de tensiune dintre Pavel şi corinteni, o misiune care a necesitat în mod
clar un om cu mult tact şi cu tărie de caracter. Se pare că el a avut o
personalitate mai puternică decât Timotei (cf. 1 Corinteni 16:10; 2 Corinteni
7:15) şi a avut calităţi de administrator. O comparaţie dintre 2 Corinteni 2 şi
7 sugerează că el a dus o epistolă de la Pavel către corinteni şi această
epistolă s-a pierdut mai târziu („epistolă aspră"); în această epistolă
apostolul i-a mustrat cu durere în inimă pentru atitudinea lor de mândrie. În
cele din urmă Tit i s-a alăturat din nou lui Pavel în Macedonia (2 Corinteni
7:6) aducând veşti bune, iar ca urmare Pavel a scris 2 Corinteni şi epistola a
fost dusă de Tit (2 Corinteni 8:16 ş.urm.), care se pare că avea o afecţiune
deosebită şi o preocupare serioasă pentru corinteni. El este descris de apostol
ca şi „părtaşul şi tovarăşul meu de lucru" (8:23), care nu s-a gândit să
profite de cei care i-au fost daţi în grijă (12:18).
Din epistola care îi este adresată putem deduce că
Tit l-a însoţit pe Pavel în Creta, după eliberarea lui Pavel din închisoarea
din Roma şi Tit a fost lăsat în Creta ca să ajute la consolidarea lucrării (Tit
1:5 ş.urm.). Epistola îl îndeamnă să folosească autoritatea sa pentru a
înfiinţa o lucrare bună, pentru a înfrunta opoziţia şi pentru a-i învăţa pe
oameni doctrina sănătoasă. El a fost chemat să i se alăture din nou lui Pavel
la Nicopolis, după ce a fost înlocuit de Artemas şi Tihic (Tit 3:12); se poate
ca Tit să fi fost însărcinat la Nicopolis cu o misiune de evanghelizare în
Dalmaţia, misiunea în care era angajat Pavel atunci când a scris 2 Timotei (2
Timotei 4:10). Tradiţia de mai târziu, însă, presupune că el s-a întors în
Creta şi afirmă că el a fost episcop în Creta până la bătrâneţe (Eusebiu, EH 3.
4. 6). Cu privire la posibilitatea ca el să fi fost fratele lui Luca (fapt care
ar putea explica absenţa numelui lui în Faptele Apostolilor), vezi W. M.
Ramsay, SPT, p. 390.
D.G.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu