vânturătoare
VÂNTURĂTOARE . (Ebr. mizreh,
„vânturătoare"; ebr. zara, „a împrăştia", „a vântura";
gr. ptyon, „vânturătoare"). O furcă lungă de lemn folosită de
treierători pentru a arunca grâul în sus astfel încât pleava să fie vânturată
(de ex. Isaia 30:24; Ieremia 15:7), metodă care mai poate fi întâlnită în unele
zone îndepărtate din Orientul Mijlociu. Ioan Botezătorul a folosit o figură de
stil uşor de înţeles când L-a descris pe Cristos ca marele Vânturător care va
separa ce este rău de ceea ce este bun (Matei 3:12; Luca 3:17). (*AGRICULTURĂ.)
J.D.D.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu