vedenie
VEDENIE. Linia de demarcaţie între vedenie
şi vis sau transă este greu de determinat, dacă nu chiar imposibil. Lucrul
acesta este reflectat în terminologia biblică pentru „vedenie".
Cuvântul ebr. hazon derivă de la o rădăcină
folosită pentru a descrie o vedenie avută de un văzător aflat într-o stare
extatică (Isaia 1:1; Ezechiel 12:27); cuvântul mar’a, de la rădăcina
cuvântului obişnuit „a vedea", înseamnă vedenie ca mijloc al revelaţiei
(Numeri 12:6; 1 Samuel 3:15). NT foloseşte două cuvinte în acest sens: horama
(Faptele Apostolilor 9:10, 12; 10:3, 17, 19) şi optasia (Luca 1:22;
Faptele Apostolilor 26:19; 2 Corinteni 12:1). Ele înseamnă „arătare" sau
„vedenie".
Se pare că aici accentul este pus pe natura
extatică a experienţei şi pe caracterul revelator al cunoaşterii care a fost
dată prorocilor şi văzătorilor biblici. Experienţa indică o conştiinţă specială
a prezenţei lui Dumnezeu pe care au avut-o oamenii sfinţi (de ex. Ieremia 1:11;
Daniel 2:19; Faptele Apostolilor 9:10; 16:9) şi dorinţa lui Dumnezeu de a Se
revela pe Sine oamenilor (Psalmul 89:19; Faptele Apostolilor 10:3).
Împrejurările în care vedeniile revelatoare au
venit la văzătorii din Biblie sunt diferite. Ele au venit în timp ce oamenii
vegheau (Daniel 10:7; Faptele Apostolilor 9:7), în timpul zilei (Faptele
Apostolilor 10:3) sau în timpul nopţii (Geneza 46:2). Dar vedeniile au avut
legături strânse cu visele (Numeri 12:6; Iov 4:13).
În VT cei care au avut vedenii revelatoare au fost
profeţi, unii care „au scris" (Isaia 1:1; Obadia 1; Naum 1:1), alţii care
„nu au scris" (2 Samuel 7:17; 1 Împăraţi 22:17-19; 2 Cronici 9:29).
Exemplele cele mai remarcabile sunt Ezechiel şi Daniel.
În NT Luca manifestă cel mai mare interes faţă de
vedenii. El relatează, de ex. vedeniile lui Zaharia (Luca 1:22), Anania
(Faptele Apostolilor 9:10), Corneliu (10:3), Petru (10:10 ş.urm.) şi Pavel
(18:9), deşi Pavel a tratat vedeniile cu multă rezervă şi reţinere (2 Corinteni
12:1 ş.urm.). Gruparea cea mai remarcabilă de vedenii din NT este aceea din
cartea *Apocalipsei.
Vedeniile biblice s-au ocupat atât cu situaţii
prezente (Geneza 15:1 ş.urm.; Faptele Apostolilor 12:7) cât şi cu „evenimentul
divin îndepărtat" al Împărăţiei lui Dumnezeu, aşa cum mărturisesc
scrierile lui Isaia, Daniel şi Ioan. În acest context, pasajele din 1 Samuel
3:1; Proverbe 29:18 sunt deosebit de relevante.
BIBLIOGRAFIE
J. M. Lower, „Vision", ZPEB, 5, p. 889; R.
Schnackenburg, „Vision of God", EBT, 3, p. 947-952; K. Dahn, NIDNTT 3, p.
511-518.
J.G.S.S.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu