Ahaz
AHAZ (în ebr. ahaz,
„el a apucat")
1. Rege al lui Iuda (732-715 ş.urm.),
fiul lui Iotam. Numele Ahaz este o formă abreviată a numelui Ioahaz. Faptul
acesta este confirmat de o inscripţie a lui Tiglat-Pileser III (Yauhazi,
vezi ANET; p. 282). Vârsta lui la urcarea pe tron şi durata domniei lui (2
Împăraţi 16:2; 2 Cronici 28:1) au dat naştere la probleme de cronologie
(*CRONOLOGIA VECHIULUI TESTAMENT).
În prima parte a domniei lui, Pecah, regele lui Israel, şi
Reţin, regele Siriei, au încercat să-l forţeze să li se alăture în alianţa lor
anti-asiriană. Întrucât nu l-au putut îndupleca, aliaţii au invadat Iuda (2
Împăraţi 16:5). Locuitorii lui Iuda au suferit pierderi omeneşti mari şi mulţi
au fost luaţi prizonieri. Intervenţia profetului Oded a dus la repatrierea
prizonierilor (2 Cronici 28:5-15). Isaia a încercat în zadar să-l încurajeze pe
Ahaz să-şi pună încrederea în Iehova (Isaia 7:1-12), dar regele acesta lipsit
de credinţă a preferat să ceară ajutor de la Asiria. Preţul pentru ajutorul
Asiriei, afară de golirea visteriei, a fost un secol de vasalitate al regatului
lui Iuda. Filistenii şi edomiţii au profitat de slăbiciunea lui Iuda şi au
întreprins incursiuni oştile (2 Cronici 28:17-18).
Aceste calamităţi sunt prezentate ca o judecată divină
împotriva lui Ahaz, din cauza apostaziei sale flagrante. El „a trecut pe fiul
său prin foc", a încurajat închinarea la dumnezei străini pe înălţimi, a
pus un altar de tip asirian în curtea templului, a folosit altarul de bronz al
lui Solomon pentru vrăjitorie şi a închis sanctuarul templului (2 Împăraţi
16:3-4, 10-16; 2 Cronici 28:2- 4, 23-25).
2. Ahaz a fost de asemenea numele unui
fiu al lui Mica, strănepotul regelui Saul (1 Cronici 8:35-36; 9:41-42).
J.C.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu