doică
DOICĂ. Acest cuvânt se
poate referi la o doică ce alăptează (ebr. meneqet), şi este folosit cu
referire la Debora (Geneza 24:59) şi mama lui Moise (Exod 2:7), sau doica
copilului Ioas (2 Împăraţi 11:2; 2 Cronici 22:11). În Orientul Apropiat
alăptarea era prelungită de obicei până la 2 ani, iar doica rămânea adesea cu
familia ca o slujitoare de încredere, cum a fost cazul Deborei (Geneza 35:8).
Acelaşi cuvânt este folosit în sens figurat cu privire la reginele care se vor
îngriji de poporul lui Dumnezeu în viitorul glorios (Isaia 49:23). Pavel
compară grija sa pentru credincioşi cu grija unei doici (gr. trophos)
pentru copiii săi (1 Tesaloniceni 2:7).
Într-un sens mai general, persoana care se îngrijeşte de
copii este în ebr. ’omenet; de exemplu, Naomi (Rut 4:16) şi guvernanta
copilului Mefiboşet care avea 5 ani (2 Samuel 4:4) sunt descrise cu acest
cuvânt. Forma masculină a acestui cuvânt ebr., ’omen, tradus în rom. tot
„doică", este folosită în sens figurat pentru a descrie grija lui Moise
pentru israeliţi (Numeri 11:12) şi grija regilor care vor sluji pe poporul lui
Dumnezeu (Isaia 49:23). Vezi Faptele Apostolilor 13:18.
BIBLIOGRAFIE
H. Granquist, Birth and Childhood among the Arabs,
1947, p. 107-117, 246-252; RAC, 1, p. 383-385.
J.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu