Imeneu
IMENEU. Un învăţător
periculos asociat cu *Alexandru (1 Timotei 1:19-20) şi *Filet (2 Timotei 2:17).
Faptul că Imeneu şi Alexandru au fost daţi de Pavel pe mâna lui Satan ne
aminteşte de 1 Corinteni 5:5; ambele pasaje au fost interpretate ca
excomunicare (adică, predare în sfera (de influenţă a) lui Satan) şi ca
aplicare a unei pedepse corporale. Desigur, acestea nu sunt incompatibile, dar
asemănarea verbală cu Iov 2:6 (LXX) şi diferite alte acte disciplinare din
biserica apostolică (cf. Faptele Apostolilor 5:3-11; 8:20-24; 13:9-11; 1
Corinteni 11:30) sugerează cel puţin că efectele fizice au fost incluse. Există
paralele şi în Textele Execrative (cf. LAE, p. 302). În orice caz, deşi
pedeapsa a fost drastică, a fost aplicată în spirit de îndurare şi a avut ca
intenţie restaurarea.
Totuşi, pedeapsa nu a fost urmată de pocăinţă atunci când
s-a scris 2 Timotei 2:17. Greşeala lui Imeneu şi a altora, descrisă în termeni
clinici („roade ca gangrena"), continua să-l preocupe pe Pavel. Era vorba
de o „spiritualizare" a învierii (incluzând, fără îndoială, judecata), o
doctrină care a fost întotdeauna ireconciliabilă cu gândirea greacă: asemenea
interpretări greşite au existat mai demult şi în Corint (1 Corinteni 15:12).
Asemenea idei au luat forme diferite în religia gnostică: vezi afirmaţia
învăţătorilor falşi în Faptele lui Pavel şi Tecla 14 (care combină două
idei): „Te vom învăţa despre acea înviere pe care o proclamă, că a avut loc
deja în copiii pe care îi avem, şi noi vom învia când vom ajunge la cunoaşterea
adevăratului Dumnezeu" (trad. M. R. James, Apocryphal New Testament,
p. 275).
Numele „Imeneu" (numele zeului căsătoriei) nu este prea
des întâlnit.
A.F.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu