masă de dragoste
MASĂ DE DRAGOSTE.
Îndatorirea creştină de a-i iubi pe ceilalţi creştini a fost exprimată
întotdeauna în întrunirile de părtăşie. O asemenea părtăşie a fost realizată
din cele mai vechi timpuri prin participarea la o masă comună şi mesele de
dragoste, agapai, sunt menţionate de Iuda (v. 12; cf. 2 Petru 2:13). La
evrei mesele de părtăşie erau un lucru obişnuit iar între Neamuri aveau loc
întruniri asemănătoare. Prin urmare, era normal ca atât creştinii evrei cât şi
cei dintre Neamuri să adopte acest obicei. Numele agape a ajuns să fie
dat mai târziu mesei de părtăşie. Totuşi, este un anacronism să aplicăm
termenul în sensul său mai recent la condiţiile descrise în Faptele şi în 1
Corinteni. „Frângerea pâinii" menţionată în Faptele Apostolilor 2:42, 46
poate descrie o masă obişnuită care includea atât agape cât şi euharist
(vezi F.F. Bruce, Acts of the Apostles, 1951). Relatarea Sf. Pavel
despre adminstrarea euharistului (în 1 Corinteni 11:17-34) arată că aceasta
avea loc în contextul unei cine de părtăşie. Cuvântarea sa de rămas bun la
Troa, care s-a lungit până la miezul nopţii, a fost ţinută la o masă de
părtăşie în ziua întâi a săptămânii şi a inclus euharistul (Faptele Apostolilor
20:7 ş.urm.).
Deşi se poate ca obiceiul meselor de părtăşie ale evreilor
să fi fost un temei suficient pentru agape, unii leagă acest obicei de
împrejurările în care a avut loc Cina cea de taină. Sacramentul a fost
instituit la masa pascală. Unii teologi susţin că îşi are originea în alte mase
de părtăşie obişnuite, cum sunt qiddush şi haburah. Primii
ucenici probabil că au reprodus cadrul primului Eucharist, fiind precedat de o
asemenea masă de părtăşie. Separarea mesei de agape de euharist a avut loc după
vremea NT. Teoria lui Lietzmann, potrivit căreia euharistul şi agape pot fi
corelate cu două tipuri diferite de ceremonii sacramentale din NT, este în
general respinsă (*CINA DOMNULUI).
Pentru dezvoltarea ulterioară a agape şi
euharistului, vezi scrisoarea lui Pliniu către Traian, Didache, Iustin
Martirul, Apol. 1. 67, Tertullian, de Corona 3.
BIBLIOGRAFIE
J. H. Kelly, Love Feasts: A History of the Christian
Agape, 1916; J. H. Srawley, Early History of the Liturgy, 1947; G.
Dix, Shape of the Liturgy, 1944.
R.J.C.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu