moabită, piatra
MOABITĂ, PIATRA. Un bloc de
bazalt negru cu o inscripţie lăsată de Meşa, împăratul Moabului, la Dhiban
(oraşul biblic *Dibon), pentru a comemora răzvrătirea lui împotriva lui Israel
şi rezidirea mai multor oraşe importante care a urmat după aceea (2 Împăraţi
3:4-5).
Piatra a fost găsită în 19 August 1868 de către
rev. F. Klein, un misionar german care lucra cu Societatea Misionară a
Bisericii. Un şeic arab pe nume Zattam i-a arătat o lespede gravată, înaltă de
120 cm, lată de 60 cm şi groasă de 6 cm, rotunjită la partea de sus, pe care se
afla o inscripţie pe 34 de rânduri. Klein a copiat câteva cuvinte şi a raportat
descoperirea dr. Petermann, consulul german, care a început negocierile pentru
a obţine inscripţia pentru Muzeul din Berlin. Din nefericire, C.S.
Clermont-Ganneau de la Consulatul Francez a căutat să o obţină el, pentru
Muzeul din Paris. El a trimis mesageri independenţi să obţină un negativ al
inscripţiei, dar s-a iscat o neînţelegere şi mesagerii au fugit cu negativul în
mai multe bucăţi. Arabii, dându-şi seama de valoarea pietrei, au ridicat
preţul. Când autorităţile turce au intervenit, arabii din părţile locului au
aprins un foc sub piatră şi au turnat apă pe ea pentru a o fărâmiţa. Au luat
apoi fragmentele şi le-au purtat ca pe nişte farmece care să le binecuvânteze
grânele. Clermont-Ganneau a recuperat mai târziu mai multe fragmente, a făcut
negative noi şi în cele din urmă a reconstituit piatra în Muzeul Luvru din
Paris (vezi BA, p. 54). Din 1.100 de litere, câte se crede că a avut piatra,
669 au fost recuperate, mai puţin de două treimi, dar negativul original, cu
toate că era oarecum deformat, a păstrat marea parte a textului. Inscripţia
este legată de triumful lui Meşa, fiul lui Chemoş, regele Moabului, al cărui
tată a domnit peste Moab peste 30 de ani. Meşa ne spune în inscripţie cum a
sfărâmat jugul lui Israel şi l-a cinstit pe dumnezeul lui Chemoş, ridicând o
înălţime la Qarhoh (QRHH), în semn de recunoştinţă. Textul continuă după cum
urmează: „În ceea ce-l priveşte pe Omri, regele lui Israel, el l-a umilit pe
Moab mulţi ani (lit. zile), căci Chemoş a fost supărat pe ţara lui. După el a
urmat fiul lui care a spus şi el: „Îl voi umili pe Moab". În vremea mea a
vorbit el (aşa), dar am triumfat asupra lui şi asupra casei lui, în timp ce
Israel a pierit pentru totdeauna! (Acum) Omri a ocupat ţara Medeba şi (Israel)
a locuit acolo în vremea lui şi jumătate din timpul cât a domnit fiul lui
(Ahab), patruzeci de ani; dar Chemoş a locuit acolo în vremea mea."
Acest text pare să spună că Meşa a scuturat jugul Israelului înainte de moartea lui Ahab şi astfel, pare să existe o neconcordanţă între acest text şi 2 Împăraţi 1:1. Totuşi nu trebuie să existe o contradicţie, căci în timpul ultimilor ani ai vieţii lui Ahab, el a fost atât de presat de războaiele cu sirienii şi a pierdut probabil controlul asupra Moabului. Din punctul de vedere al lui Meşa, libertatea lui a început de atunci, dar din punctul de vedere al lui Israel, Moab nu a putut fi considerat ca o naţiune liberă decât după campania nereuşită condusă de fiul lui Ahab, Ioram (2 Împăraţi 3). Inscripţia continuă cu o relatare despre construirea unor aşezări cum ar fi Baal-meon, Qaryaten, Qarhoh, Aroer, Beth-bamoth, Bezer, Medeba, Beth-diblathen, Beth-baal-meon. Atarotul, zidit de împăratul lui Israel pentru oamenii din Gad, a fost capturat, locuitorii lui au fost omorâţi, iar dregătorul cetăţii Arel (sau Oriel) a fost dus înaintea lui Chemoş în Cheirot. Nebo a fost luat şi 7.000 de persoane s-au consacrat lui Astar-Chemoş. Yahazul, zidit de împăratul lui Israel, care era cartierul general al acestuia din timpul luptei, a fost luat şi ataşat lui Dibon.
Meşa a menţionat rezervoare şi puţuri, ziduri,
porţi, turnuri şi palatul împărătesc pe care l-a zidit în Qarhoh, folosind ca
forţă de muncă sclavi israeliţi. De asemenea el a mai făcut un drum comercial
care străbătea valea Arnonului.
Din punct de vedere lingvistic, religios şi
istoric, marea importanţă a acestei inscripţii constă în legătura pe care aceasta
o are cu VT. Limba este foarte înrudită cu ebraica. Este menţionat atât Chemoş,
dumnezeul Moabului, cât şi Iahve, Dumnezeul lui Israel şi ni se prezintă câteva
lucruri interesante cu privire la crezurile religioase ale Moabului, înrudite
într-o oarecare măsură cu cele ale Israelului. Chemoş poate să se supere pe
poporul lui, îl poate ierta, îl poate scăpa de duşmanii lui şi, în cele din
urmă, îi poate mântui. El îl poate lăuda pe Meşa în cuvinte asemănătoare cu
cele pe care le foloseşte Iahve cu privire la slujitorii Lui. Ritul heremului
şi existenţa sanctuarelor pe înălţimi au loc atât aici cât şi în VT. Cu toate
că autenticitatea pietrei a fost disputată, nu există nici un temei pentru o
asemenea dispută. Trebuie datată spre sfârşitul domniei lui Meşa, în jurul
anului 830 î.Cr.
Pentru felul în care a fost reconstituită piatra,
vezi IBA, p. 54; DOTT, p. 198; ANEP, No. 274 (şi tabelul alfabetic din Nr.
286).
BIBLIOGRAFIE
W.F. Albright, ANET, p. 320 ş.urm.; BASOR 89, 1943,
p. 16- F.J. Andersen, „Moabite-Syntax", Orientalia 35, 1966, p.
81-120; G.A. Cooke, A Text-Book of North-Semitic Inscriptions, 1903, p.
1-14; H. Donner şi W. Rollig, Kanaanäische and aramäische Inschriften,
1, 1962; S.R. Driver, Notes on the Hebrew Text of the Books of Samuel,
1913, p. lxxxiv ş.urm.; R. Dussaud, Les monuments palestiniens et judaique,
1912, p. 4-22; E. Ullendorff în DOTT; A.H. van Zyi, The Moabites, 1960;
J.R. Bartlett în POTT, p. 229-258.
J.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu