Moloh
MOLOH. VT vorbeşte deseori despre
faptul că israeliţii, în perioadele lor de apostazie, şi-au trecut copiii „prin
foc în cinstea lui Moloh" (2 Împăraţi 23:10; cf. Ieremia 7:31; 19:5).
Anumite pasaje se referă clar la o zeitate căreia i s-au adus jertfe umane, în
special în Valea lui Hinom, la SV de dealul Ierusalimului (2 Împăraţi 23:10;
Ieremia 32:35), într-un loc numit Tofet („groapă cu foc", în
siriacă). Zeitatea este asociată cu Amon în 1 Împăraţi 11:7, unde pasajul se
referă la „urâciunea amoniţilor". Se pare că în cadrul închinării înaintea
lui Molec se sacrificau copii în foc (Levitic 18:21; 20:2-5; 2 Împăraţi 23:10;
Ieremia 32:35; cf. 2 Împăraţi 17:31).
Când analizăm mai atenţi etimologia cuvântului,
descoperim nişte lucruri foarte interesante. Unii comentatori consideră că s-au
combinat consoanele din ebr. pentru melek, „rege", şi vocalele de la
boset, „ruşine", pentru a forma cuvântul ebr. molek, care
exprimă dispreţ pentru zeitatea păgână. Dar există o altă posibilitate care
sugerează posibilitatea ca în unele pasaje termenul Moloh să nu se refere la o
zeitate. Nişte inscripţii cartagineze-feniciene (punice) din perioada 400-150
î.Cr. fac aluzie la faptul că termenul mlk (pronunţat molk în
inscripţiile latine din Cartagina, din jurul anului 200 d.Cr.) este un termen
general cu sensul de „sacrificiu" sau „jertfă" şi un mare număr de
pasaje din VT pot fi interpretate că oamenii şi-au trecut copiii prin foc „ca o
jertfă molek, sau un dar consacrat". În pasaje cum ar fi Levitic
18:21; 20:3-5; 2 Împăraţi 23:10; Ieremia 32:35 traducerea trebuie să rămână
deschisă discuţiei.
Aceste observaţii nu neagă însă faptul că Biblia se
referă la o zeitate numită Moloh. (În VA, această zeitate este numită de două
ori Moloh: Amos 5:26; Faptele Apostolilor 7:43.) Moloh este cunoscut ca
zeitatea naţională a amoniţilor în 1 Împăraţi 11:7. Poate fi identificat cu muluk,
o zeitate căreia i se aduceau jertfe la Mari, în jurul anului 1800 î.Cr. şi cu malik,
cunoscut din textele acadiene, care apare în formele compuse Adramelec şi
Anamelec, din 2 Împăraţi 17:31. În unele pasaje ale VT, cuvântul Moloh are
articol, sugerându-ne posibilitatea ca acest cuvânt să fi fost un apelativ
pentru „cel care domneşte" (Levitic 18:21; 20:2-5; 2 Împăraţi 23:10;
Ieremia 32:35). În Ieremia 32:35 pare să existe o legătură între Moloh şi Baal,
al cărui nume este de asemenea un apelativ şi căruia, în rolul său de
Baal-melqart, i s-au adus jertfe umane la Tir.
Practica de a aduce copii ca jertfă a fost
condamnată în Israelul antic. Pe lângă referinţele cu caracter general la Moloh
în Ieremia 49:1,3 şi poate şi în Amos 1:5, sau la cultul lui Moloh în 1
Împăraţi 11:7, 33; Ţefania 1:5 precum şi în unele pasaje speciale menţionate
mai sus, există un indiciu clar în VT că sacrificarea copiilor era practicată
de către unii chiar şi în Israel. Legea lui Moise cerea moartea oricărui om
care îşi aducea copilul ca dar lui Moloh sau ca o jertfă (Levitic 18:21;
20:2-5). Solomon, însă, a zidit o înălţime pentru această zeitate „pe muntele
din faţa Ierusalimului" (la E de oraş), adică pe Muntele Măslinilor (1
Împăraţi 11:7). Pot fi incluse aici mai multe referiri ale VT la sacrificarea
copiilor, chiar dacă acestea nu se referă clar la Moloh (Psalmul 106:38;
Ieremia 7:31; 19:4-5; Ezechiel 16:21; 23:37, 39). Împăratul Ahaz, cca. 730
î.Cr., şi-a ars copiii în foc (2 Cronici 28:3) şi împăratul Manase a făcut acelaşi
lucru (2 Împăraţi 21:6). Samaria a fost judecată pentru acest păcat (2 Împăraţi
17:17). În Iuda, Iosia a nimicit înălţimile lui Moloh (2 Împăraţi 23:10, 13).
La începutul sec. al 6-lea î.Cr., Ezechiel mai condamna încă această practică
(Ezechiel 16:20 ş.urm.; 20:26, 31; 23:37). Exilul pare să fi pus capăt acestei
închinări în Israel, dar ea a continuat să fie practicată în partea de N a
Africii, printre fenicienii cartaginezi din epoca creştină.
BIBLIOGRAFIE
W.F. Albright, Archaeology and the Religion of
Israel, 1953, p. 162 ş.urm.; H. Ringgren, Religions of the Ancient Near
East, 1973, p. 161 ş.urm.; M. Weinfeld, „The Worship of Molech and the
Queen of Heaven", UF 4, 1972, p. 133-154; A.R.W. Green, The Role of
Human Sacrifice in the Ancient New East, 1976, p. 176 ş.urm.
J.A.T.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu