Naaman
NAAMAN (în ebr. na’aman,
„plăcut"). Un nume foarte comun în partea de N a Siriei pe la jumătatea
mileniului al doilea î.Cr., aşa cum găsim în textele din *Ugarit.
1. Un fiu al lui
Beniamin; strămoşul Naamaniţilor (Geneza 46:21; Numeri 26:40; 1 Cronici 8:4,7).
2. Un comandant
militar al armatei siriene din timpul domniei lui *Ben-Hadad I (2 Împăraţi 5).
Cu toate că a fost lepros, el şi-a păstrat totuşi funcţia înaltă pe care o avea
(v. 1). La sugestia unei prizoniere de război israelite, el a primit o
scrisoare din partea regelui lui, împreună cu daruri, şi le-a dus împăratului
lui Israel, probabil lui *Ioram. A fost trimis la *Elisei care i-a oferit
vindecarea prin scăldarea în râul Iordan, lucru pe care Naaman l-a refuzat, dar
apoi a cedat la insistenţele slujitorilor lui (v. 8-14). După ce a fost curăţat
de lepră, el a luat pământ cât pot duce doi catâri, căci credea că este necesar
să facă lucrul acesta pentru a I se închina lui Iahve, singurul Dumnezeu
adevărat (v. 15-17). Cu toate că a crezut în Iahve, Naaman trebuia totuşi să se
închine la templul lui *Rimon, probabil datorită obligaţiei sociale ce o avea.
O legendă
evreiască pe care o găsim în scrierile lui Josephus (Ant. 8.414), dar care nu
este sprijinită de dovezi, pretinde că Naaman este cel care l-a ucis pe *Ahab
când „a tras cu arcul la întâmplare" (1 Împăraţi 22:34). El mai este
menţionat pe scurt în Luca 4:27.
D.W.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu