Og
OG. (În ebr. ’og). Un rege
amorit al Basanului, din rasa uriaşilor ce se trăgeau din Refaim. El a trăit în
perioada cuceririi Palestinei (Numeri 21:33; Iosua 13:12). Împărăţia lui era
puternică, având şaizeci de cetăţi „întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi
zăvoare" (Deuteronom 3:4-5) şi se întindea de la Mt. Hermon până la Iaboc.
Printre acestea se numărau şi două cetăţi împărăteşti, Aştarot şi Edrei. La
Edrei israeliţii l-au înfrânt pe Og şi l-au omorât. Teritoriul lui a fost dat
jumătăţii seminţiei lui Manase (Deuteronom 3:13), care a rămas la E de Iordan.
Înfrângerea lui a dat tonul victoriilor lui Israel (cf. Iosua 9:10; Neemia
9:22; Psalmul 135:11; 136:20).
Patul lui (eres) era renumit, fiind făcut
din bazalt negru. Unii au înţeles că era în realitate un sarcofag, deşi acest
termen nu mai este întâlnit nicăieri având acest înţeles; dar în regiunea
respectivă au fost găsite multe sarcofage de acest fel. Se pare că acest pat a
căzut în mâinile amoriţilor şi a fost păstrat la Raba (Deuteronom 3:11).
M.A.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu