Ptolomeu
PTOLOMEU. Este numele a 14 regi din
dinastia greacă pur macedoneană care a condus Egiptul de la cca. 323 până la 30
î.Cr.
I. Primii Ptolomei
După moartea lui Alexandru cel Mare la Babilon în
anul 323, unul dintre mareşalii lui, Ptolomeu fiul lui Lagus Ptolomeu I, s-a numit pe sine satrap al
Egiptului, recunoscând domnia lui Filip Arhidaeus, frate vitreg cu Alexandru,
şi a fiului lui Alexandru care nu era decât un prunc şi care se numea tot
Alexandru, aşa cum au făcut şi ceilalţi mareşali ai marelui cuceritor, care se
aflau în Babilon, Siria, Asia Mică şi Grecia. Dar în 310 î.Cr., copilul
Alexandru a fost ucis, şi fiecare mareşal a încercat, fără succes, să preia
întreg imperiul de la rivalii lui, aşa că acesta a fost până la urmă împărţit
între ei. Prin urmare, Ptolomeu şi-a însuşit titlul de rege al Egiptului în
anul 304 î.Cr., domnind până în anul 285. În timpul domniei lui, a fiului său,
Ptolomeu II Filadelfus (285-246 î.Cr.), şi a nepotului său Ptolomeu III
Euergetes I (246-222 î.Cr.), Egiptul a devenit încă o dată o mare putere în
Orientul Apropiat, dar nu ca o monarhie faraonică ci ca una elenă. Ptolomeu IV
Filopator (222-204 î.Cr.) a fost un conducător desfrânat; ale cărui războaie cu
Siria sunt amintite în 3 Macabei 1:1-5.
Ca şi regii Ptolomei, toţi miniştrii lor, toţi
dregătorii de rang, care făceau parte din birocraţia centralizată, instituită
pentru a conduce Egiptul, principalele forţe armate, limba oficială a
administraţiei - toate au fost greceşti. Egiptul era proprietatea personală a
regelui şi a fost condus după nişte reguli economice stricte, pentru a se
obţine maximul de profit pentru coroană. *Alexandria era capitala, renumită
pentru clădirile, instituţiile (muzeul, biblioteca, Serapeum, etc.) şi pentru
exporturile sale de cereale, papirus, parfumuri, sticlă, etc. Foarte timpuriu,
în Alexandria a existat o comunitate de evrei care vorbeau greceşte; în sec.
3-lea î.Cr., Legea a fost tradusă în greacă pentru a fi înţeleasă de ei, iar
apoi a urmat restul VT, şi aşa a apărut versiunea Septuaginta (LXX) (*TEXTE ŞI
VERSIUNI).
Ptolomeu au depus eforturi pentru a câştiga
loialitatea populaţiei indigene dându-le daruri în pământ, bani şi în noi clădiri
de temple pentru marea şi tradiţionala preoţie egipteană. Au apărut temple mari
(de ex. la Edfu, Dendera, Kom, Ombo) în vechiul stil faraonic, dar
„faraonii" sculptaţi pe zidurile acestora în hieroglife poartă numele
Ptolomeilor.
Lungile texte hieroglifice din aceste temple au fost scrise într-un mod foarte complicat, de către preoţii indigeni, aşa încât nici un străin să nu poată descifra tradiţiile lor secrete; ele deţin o cantitate mare de informaţii cu privire la religia şi mitologia Egiptului, o bună parte provenind din perioada faraonilor, fiind importante pentru studiul acestei perioade istorice.
La început, Palestina - care includea comunitatea
evreiască - şi *Coele-Siria a făcut parte din regatul Ptolomaic împreună cu
Ciprul şi Cirenaica (ţinut din N Africii, n.ed.). Dar după o serie de lupte, în
202-198 î.Cr., Antioh III al Siriei a alungat în sfârşit armatele lui Ptolomeu
V Epifanes din Siria-Palestina - această regiune în care au locuit evreii, a
trecut astfel sub stăpânire siriană (seleucidă).
Piatra Rosetta conţine un decret dat de Ptolomeu al
5-lea, cca. 196 î.Cr., scris atât în egipteană (hieroglife şi demotice) şi
greacă; descoperirea ei în 1799 a furnizat secretul pentru descifrarea
hieroglifelor egiptene şi a constituit piatra de temelie a egiptologiei
(*SCRIEREA).
II. Ptolomeii de mal târziu
După vreo 30 de ani, trecerea de la stâpânirea
egipteană la cea siriană a avut consecinţe drastice pentru evrei, în timpul lui
Antioh al 4-lea. Până în această perioadă, unele dintre conflictele care au
avut loc între egipteni şi sirieni, dintre „Sud" şi „Nord", sunt
descrise în treacăt în Daniel 11:4 ş.urm. (*DANIEL, CARTEA LUI). În timpul lui
Ptolomeu al 6-lea, Filometor (180-145 î.Cr.), luptele dintre dinastii au
divizat mai întâi familia regească; crudul său frate, Ptolomeu al 7-lea
Euergetes II a fost pentru o vreme rege împreună cu el, iar până la urmă l-a
succedat pe acesta la tron. Ptolomeu al 6-lea a manifestat bunăvoinţă faţă de
evreii din Egipt şi a permis fiului preotului Onias III al Ierusalimului, care
fusese deposedat, să pună bazele unui templu rival în Egipt la Leontopolis, la
aprox. 16,5 km N de Heliopolis. Activitatea lui Ptolomeu al 6-lea în Siria este
menţionată în 1 Macabei 10:51-57; 11:1-18; cea a lui Ptolomeu al 7-lea (145-116
î.Cr.) în 1 Macabei 1:18 şi 15:16 (legături cu Roma). Ceilalţi Ptolomei care nu
au fost de rang împărătesc, dar care sunt menţionaţi în scrierile apocrife,
sunt un general al lui Antioh IV Epifanes (1 Macabei 3:3; 2 Macabei 4:45; 6:8;
8:8; şi poate 10:12) şi un ginere al lui Simon Macabeul care l-a ucis pe Simon
şi pe alţi doi cumnaţi ai săi la Doc lângă Ierihon, în anul 135 î.Cr. (1
Macabei 16:11 ş.urm.).
În timpul ultimilor Ptolomei, statul egiptean a
început să decadă. Revoltele indigenilor au fost tot mai frecvente; regii şi
reginele lor nemiloase (Cleopatra şi Berenice) au manifestat o corupţie morală
crescândă (uciderile în familie era un lucru obişnuit), în timp ce puterea
Romei s-a consolidat tot mai mult. Ultima reprezentantă a acestei dinastii a
fost strălucita, neprincipiala Cleopatra a 7-a şi fiul ei pe care l-a avut cu
Iulius Cezar, Ptolomeu al 14-lea Cesarion. Ea l-a captivat atât pe Cezar cât şi
pe Marcu Antoniu, dar nu l-a impresionat deloc pe Octavian (Cezar August), şi
ca atare s-a sinucis pentru a evita umilitoarea situaţie de a apare într-o
procesiune triumfală romană. Aşadar, Egiptul a trecut sub stăpânirea Romei în
anul 30 î.Cr
BIBLIOGRAFIE
E. Bevan, A History of Egypt under the Ptolomaic
Dynasty, 1927; vezi de asemenea CAH, 7, 1928; iar pentru cadrul religios,
Sir H.I. Bell, Cults and Creeds in Graeco-Roman Egypt, 1953. Pentru
numărul şi anii de domnie a Ptolomeilor, vezi T.C. Skeat, The Reigns of the
Ptolomies, 1954; de asemenea A.E. Samuel, Ptolomaic Chronology,
1962.
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu