pucioasă
PUCIOASĂ. (În ebr. goprit, gr. theion,
„sulf"), un mineral cristalin de culoare galbenă, cu proprietăţi medicale
şi fumigene, care poate fi găsit în stare naturală în regiunile cu activitate
vulcanică, cum ar fi Valea Mării Moarte (cf. Geneza 19:24). Elementul arde
repede în aer şi, în consecinţă, este asociat în Biblie cu focul (de ex. Geneza
19:24; Psalmul 11:6; Ezechiel 38:22; Luca 17:29; Apocalipsa 9:17-18; 14:10;
19:20; 20:10; 21:8), şi apare cu sens figurat, descriind mânia aprinsă a lui
Dumnezeu (Isaia 30:33; 34:9; Apocalipsa 14:10). Mediul obişnuit al locurilor
unde poate fi găsit în stare naturală a făcut ca acest cuvânt să fie folosit şi
pentru a indica ariditatea unei regiuni (Deuteronom 29:23; Iov 18:15). Ştim că
substanţa aceasta a fost foarte bine cunoscută în lumea antică datorită
faptului că apar cuvinte înrudite cu goprit în acadiană, aramaică şi
arabă. Termenul theion apare deja în Homer şi este folosit regulat în
LXX pentru a traduce termenul ebr. goprit.
Cuvântul pucioasă, deşi are o formă arhaică, a fost
reţinut şi în traducerile mai curente.
BIBLIOGRAFIE
R. Campbell Thompson, A Dictionary of Assyrian
Chemistry and Geology, 1936, p. 38-39; KB3, p. 193.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu