Vă recomandăm:

Vă recomandăm:

A B C D E F G H I Î J L M N O P R S Ş T Ţ U V Z

Rebeca


REBECA. (În ebr. ribqa, comp. semnificaţia termenului în arabă „o funie înnodată pentru legarea animalelor tinere" de la rabaqa, „a lega strâns"; gr. rhebekka). Soţia lui Isaac, fiica lui Betuel, nepotul lui Avraam (Geneza 22:23). Relatarea alegerii Rebecăi spre a-i fi soţie lui Isaac accentuează puternic călăuzirea şi conducerea providenţei lui Dumnezeu. Avraam l-a trimis pe principalul său administrator al cărui nume nu este menţionat, probabil pe Eliazar, în ţara sa natală, pentru a căuta o soţie pentru fiul său. După rugăciune administratorul a fost condus direct către Rebeca. Când Betuel şi fratele ei, Laban, au auzit toate împrejurările, şi-au dat consimţământul.

Ea a fost stearpă primii 20 de ani ai căsniciei ei. Isaac L-a implorat pe Dumnezeu, iar ea a născut doi gemeni, Esau şi Iacov, care au primit de la Iahve înaintea naşterii lor un oracol în care s-au prezis destinele lor divergente (Geneza 25:20-26). Începerea tragediei este prefigurată în Geneza 25:28, unde citim despre favoritismul diferit manifestat de către Isaac şi Rebeca faţă de fiii lor, fapt care a distrus inevitabil unitatea familiei.

O întâmplare care ne reaminteşte de Avraam şi de Sara este incidentul din timpul şederii lui Isaac în Gherar, când i-a înşelat pe Abimelec şi pe filisteni susţinând că Rebeca este sora sa (Geneza 26:1-11; comp. Geneza 20). Atât Isaac cât şi Rebeca au fost mâhniţi de faptul că Esau a luat în căsătorie femei nitite, dintr-o rasă străină (Geneza 26-34 ş.urm).

În actul de înşelare prin care Iacov i-a luat locul lui Esau pentru a obţine binecuvântarea de la tatăl său, de acum în vârstă, Rebeca a fost cea care a luat iniţiativa şi a conceput înşelătoria (Geneza 27:5-17). Când planul a reuşit, de teamă ca Esau să nu-l ucidă pe Iacov, ea l-a trimis la unchiul lui, Laban, în Padan-Aram, sugerând că Iacov trebuie să-şi găsească o soţie din poporul lor, pentru a justifica astfel plecarea lui Iacov (Geneza 27:42-28:5).

Singurele episoade în care se mai relatează despre Rebeca sunt cel referitor la moartea doicii ei, Debora (Geneza 35:8), şi cel cu privire la înmormântarea ei cu Isaac în mormântul familiei, în peştera de la Macpela (Geneza 49:31).

În NT singura referinţă la Rebeca este cea din Romani 9:10. Aici Pavel se referă la prezicerea pe care a primit-o ea înainte de naşterea lui Esau şi a lui Iacov, care ilustrează hotărârea harului lui Dumnezeu.

Rebeca a fost o femeie cu o voinţă şi o ambiţie puternică, devotată întâi soţului ei, dar care ulterior a transferat cel puţin o parte din acel devotament asupra fiului ei mai tânăr, ceea ce a produs rezultate dezastruoase pentru unitatea familiei, deşi urmarea arată că în planul atotcuprinzător al lui Dumnezeu chiar şi acest episod a fost prevăzut spre realizarea scopului divin (vezi arborele genealogic al Rebecăi)

BIBLIOGRAFIE
G. von Rad, Genesis, 1961; W. Vischer, The Witness of the Old Testament to Christ, 1949, p. 145-151. (Vezi schiţa Familia lui Rebeca)

J.G.G.N.


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Cele mai citite articole: