Trupul lui Cristos
TRUPUL LUI CRISTOS.
Această expresie este folosită în trei sensuri în
NT.
1. Trupul uman al lui Isus Cristos,
în legătură cu care scriitorii NT insistă - în faţa docetismului - că a fost
real (tăgăduirea faptului că Isus Cristos a venit în trup este „de la
anticrist", 1 Ioan 4:2-3). Realitatea trupului lui Cristos este dovada
umanităţii Sale reale. Faptul că Fiul a trebuit să ia trup omenesc este un fapt
esenţial pentru mântuire (cf. Evrei 2:14 ş.urm.) şi în mod special pentru
ispăşire (Evrei 10:20). Transformarea (nu abandonarea) trupului la înviere este
o garanţie şi un prototip pentru învierea trupului credincioşilor (1 Corinteni
15; Filipeni 3:21).
2. Pâinea de la Cina Domului despre
care Cristos a rostit cuvintele: „Acesta este trupul Meu" (Matei 26; Marcu
14; Luca 22; 1 Corinteni 11; cf. 1 Corinteni 10:16). Aceste cuvinte au fost
interpretate în cursul istoriei ca însemnând „Aceasta reprezintă jertfa
Mea", sau „Acesta sunt Eu". Interpretarea trebuie făcută ţinând seama
de referirea la persoana lui Cristos, la jertfa Lui şi la biserică, în această
ordine.
3. Expresia „Trupul lui
Cristos" este folosită de Pavel în 1 Corinteni 10:16; 12:27 ca o descriere
a unui grup de credincioşi - vezi, „un singur trup în Cristos" (Romani
12:5) şi „trup" în versetele care se referă la o biserică locală sau la
biserica universală, de ex. 1 Corinteni 10:17; 12:12; Efeseni 1:23 (vezi însă
C. F. Q. Moule, Colossians, p. 168); 2:16; 4:4,12, 16; 5:23; Coloseni
1:18, 24; 2:19; 3:15. Ar trebui să observăm că expresia este „trupul lui
Cristos" şi nu „creştinii", şi expresia are o semnificaţie vizibilă,
congregaţională, precum şi una escatologică. În Romani şi 1 Corinteni defineşte
unitatea care există între membrii fiecărei adunări locale; în Coloseni şi
Efeseni este avută în vedere întreaga biserică, avându-L pe Cristos ca şi Cap
al ei.
Originea ideii lui Pavel a fost căutată în ideea VT
că, după cum fiecare parte îşi primeşte funcţia de la întregul organism, tot
aşa întregul organism este slăbit atunci când una dintre părţi nu-şi
îndeplineşte rolul; existentă de asemenea în idei greceşti stoice; sau, mai
probabil, prin Faptele Apostolilor 9, exprimă convingerea că Isus Cristos este
identificat în totalitate cu toţi creştinii.
Problema exegetică este să stabilim doza de
metaforă din această expresie. Dacă o luăm în sens literal, biserica este
privită ca o prelungire a întrupării. Pe de altă parte, folosirea variată a
expresiei de către Pavel, şi probabil în cadrul VT pe de altă parte, sugerează
că este o metaforă care-i învaţă pe membrii bisericii că existenţa şi unitatea
lor depinde de Cristos şi că fiecare membru are puterea să promoveze sau să
pună în pericol unitatea.
BIBLIOGRAFIE
Arndt; J. A. T. Robinson, The Body, 1952; E.
Best, One Body in Christ, 1955; E. Schweizer, TDNT 7, p. 1067-1094; H.
G. Schutz, S. Wibbing, J. A. Motyer, în NIDNTT 1, p. 229-242.
M.R.W.F.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu