Ugarit, Ras Shamra
UGARIT, RAS SHAMRA. Acest centru
comercial important a înflorit ca şi capitală a unui oraş-stat din N Siriei în
a doua jumătate a mileniului al 2-lea î.Cr. Este menţionat în scrisorile de la
*Mari şi *Amarna, dar nu şi în VT. Locul, cunoscut sub numele de Ras Shamra
(„Dealul Fennel") se află la cca. 1 km de coasta Mediteranei şi cca. 15 km
N de Latakia. Excavaţiile au început în 1929 după ce un ţăran a descoperit un
mormânt pe coasta mării în ceea ce s-a dovedit a fi portul Ugarit, Mazhadu în
antichitate (în prezent Minet el-Beida). C. F. A. Schaeffer a condus o echipă
de arheologi francezi timp de mai mulţi ani (1929-1939, 1948-1973) şi lucrările
continuă. Ocuparea localităţii din Neoliticul preceramic (cca. 6500 î.Cr.) până
în perioada romană a fost urmărită în cincisprezece nivele. Printre clădirile
importante care au fost scoase la lumină sunt două temple, unul dedicat lui El
(considerat la început un templu al lui Dagan) - în nivelul II, cca. 2100 î.Cr.
- asociat de arheologi cu *amoriţii. Clădirea cea mai importantă din Epoca
Târzie a brozului (cca. 1550-1180 î.Cr.) a fost un palat enorm de peste 900 m
pătraţi. Au fost descoperite de asemenea casele unor oficialităţi, ale unor
scribi şi a unui mare preot care au trăit în aceeaşi perioadă. Cetatea a fost
jefuită, probabil de Oamenii Mării (*FILISTENII) curând după anul 1200 î.Cr.,
aşa încât multe obiecte au fost îngropate în ruine.
Un tablou viu al bogăţiei şi legăturilor comerciale
ale Ugaritului poate fi prezentat pe baza dovezilor de ceramică şi sculpturi în
fildeş importate din Creta şi Grecia, a produselor egiptene şi babiloniene şi a
lucrurilor din Asia Mică şi Cipru, precum şi pe baza primelor lucrări
„canaanite" în aur şi argint, bronz şi piatră care au fost descoperite
până în prezent. De cea mai mare importanţă sunt o serie de documente scrise
care au fost recuperate din palat şi din diferite case. În cetate erau
cunoscute sisteme de *scriere egipteană, cipriotă şi hitită erau cunoscute, dar
cuneiformele babiloniene au fost folosite cel mai frecvent. Scribii au învăţat
această scriere în Ugarit şi câteva din cărţile lor de exersare şi cărţi de
referinţă s-au păstrat. Ei au copiat literatura babiloniană sau au compus
variaţiuni proprii ale acesteia. Asemenea exemple includ o naraţiune a
*Potopului (Atrahasis), o povestire despre Ghilgameş şi o versiune unică despre
un „Iov babilonian". Există de asemenea proverbe, ghicitori şi poezii de
dragoste. Un cântec hurian are note care oferă indicii despre acompaniamentul
muzical (RA 68, 1974, p. 69-82). Limba babiloniană nu era limba maternă a
scribilor, aşa încât afară de listele de cuvinte sumeriene şi akkadiene, ei au
întocmit alte liste care dau echivalentele lor în propria lor limbă semitică
apuseană („ugaritică") şi în limba huriană, o altă limbă folosită. Aceste
liste sunt de mare valoare pentru înţelegerea acestor limbi mai puţin cunoscute.
Limba babiloniană era folosită în viaţa de toate zilele pentru tranzacţii şi în
adminstraţia templelor, a palatului şi a caselor mari. Era limba diplomatică
internaţională, fiind folosită pentru scrierea tratatelor. Regii Ugaritului în
secolele al 14-lea şi al 13-lea î.Cr. şi-au trasat descendenţa până la un
strămoş care a domnit în cetate prin anul 1850 î.Cr. Regii de mai târziu au
fost supuşi *hitiţilor şi pot fi studiate câteva tratate făcute cu ei sau la
sugestia lor. În aceste texte apar elemente ale tiparului prezent în tratatele
*hitite şi în textele *legămintelor din VT.
Pentru a scrie în limba lor proprie, scribii din Ugarit au imitat ideea alfabetului care fusese inventat de canaaniţii de la S. În loc să folosească semne bazate pe imagini (*SCRIERE), ei au combinat elemente triunghiulare pentru a obţine 29 de litere cuneiforme, fiecare reprezentând o consoană. Literele au fost învăţate într-o ordine care este aceeaşi ca şi în ebraică, dar cu câteva adăugiri. La Ugarit au fost descoperite peste 1300 de inscripţii cu acest alfabet, care datează începând din 1400 î.Cr.; câteva zeci de inscripţii au fost descoperite la Ras Ibn Hani, spre S, şi o inscripţie la Tell Sukas, mai departe spre S, pe coastă. O formă mai scurtă a acestui alfabet, cu numai 22 de litere, a cunoscut o răspândire mai largă. În afară de trei exemple de la Ugarit, inscripţii singulare au fost descoperite la *Cadeş în Siria, Kamid el-Loz şi *Sarepta în Liban, *Bet-Şemeş, *Taanac şi în apropiere de Mt. Tabor din Palestina.
Limba ugaritică este strâns înrudită cu ebraica şi
a contribuit în multe feluri la înţelegerea *limbii VT. Totuşi, trebuie să
înţelegem că limbile nu sunt identice, aşa încât ceea ce este adevărat cu
privire la o limbă nu se poate aplica în mod automat la alta. Există similaritate
între terminologia sistemului ritual complet din Ugarit şi aceea din levitic.
Astfel, sunt menţionate pe nume toate jertfele de ardere de tot (ugaritic kll;
Deuteronom 33:10): jertfe arse srp, jertfe de comuniune slmn,
jertfe pentru păcat ‘asm şi jertfe de tribut sau daruri mtn,
precum şi jertfe trecute prin foc ‘est; totuşi, folosirea lor diferă în
spirit şi practică de jertfele din VT (*JERTFE ŞI DARURI).Aceste epopei, mituri
şi imnuri au un stil poetic distinct, cu un ritm neregulat, repetiţii şi
paralelisme, fapt care i-a determinat pe Albright şi pe studenţii săi să intre
în discuţii cu privire la data corectă situând-o în secolele 13-10 î.Cr. sau
chiar mai devreme pentru unele pasaje poetice ebraice, de ex. Cântarea Mariei
(Exod 15; JNES 14, 1955, p. 237-250) şi Cântarea Deborei (Judecători 5);
binecuvântarea lui Moise (Deuteronom 33; JBL 67, 1948, p. 191-210) şi Psalmul
29 şi 58 (HUCA 23, 1950-1951, p. 1-13). Multe expresii care apar în poeziile
ebraice sunt găsite în aceste texte; putem cita câteva exemple: „strălucirea (ysr)
fulgerului Său pe pământ", cum ar trebui să citim în Iov 37:2; „rouă
cerului şi grăsimea smn pământului" (cf. Geneza 27:28, 39) „LTN cel
iute... şarpele inelar" este Leviatanul din Isaia 27:1; Iov 26:13. În
felul acesta poate fi elucidat înţelesul şi se poate face exegeza mai multor
pasaje dificile în ebraică. În 2 Samuel 1:21 în loc de „câmpii care să dea
pârgă pentru darurile de mâncare" ar trebui să citim „umflarea
adâncului" - rădăcina ugaritică spsg, „smalţ", ne ajută să
traducem corect Proverbe 26:23: „Ca şi smalţul pe un ciob de lut". Studiul
gramaticii ugaritice şi a sintaxei, în special studiul unor prepoziţii şi
particule cum sunt b, t, ‘el, k(i) a arătat că multe dintre alterările
propuse pentru TM nu sunt necesare.
Textele în scrierea alfabetică includ o serie de
epopei sau mituri, lungi de câteva sute de rânduri. Încă de când au fost
descoperite, semnificaţia lor a fost controversată; unii au argumentat că sunt
drame prezentate în cadrul ritualului de cult, alţii au susţinut că Epopeea
lui Baal este bazată pe ciclul anual al anotimpurilor, alţii văd în ele un
ciclu de şapte ani. Epopeele lui Baal povestesc cum zeul s-a întâlnit cu
rivalii săi Yam („Marea") şi Mot („Moartea") şi i-a biruit cu arme
făcute de zeul meşteşugar Ktr(whss). Probabil că acestea au fost tunetul
(un buzdugan sau baghetă pentru tobă) şi fulgerul (o lance sau trăznetul), aşa
cum se vede pe statuetele de bronz ale zeului Baal care au fost descoperite
acolo. În urma unui război încununat de succes în care sora lui Baal, Anat,
care probabil că poate fi identificată cu zeiţa feniciană Ashtart, o zeiţă a
războiului, dragostei şi fertilităţii, a jucat un rol important, zeul
meşteşugar a construit pentru Baal un templu la porunca lui El. Mai târziu Mot
s-a răsculat şi se pare că Baal a călătorit în lumea subpământeană pentru a sta
acolo o jumătate de an în timp ce pământul s-a ofilit până când a fost salvat
de zeiţa-Soare.
Legenda Keret povesteşte despre un rege pios
care nu a avut moştenitor până când i s-a arătat El într-un vis şi i-a spus să
meargă să asedieze Udm pentru a o cuceri pe Huriya, fiica regelui Pabil. După o
vreme ea i-a născut fii şi fiice, dar pentru că el a uitat să împlinească un
jurământ făcut zeiţei Atherat, s-a îmbolnăvit şi a murit. În vremea aceasta,
fiul său cel mai mare, Yassib, a fost dezmoştenit în favoarea celui mai tânăr
(cf. Geneza 25:29-34). Textele Aqhat relatează faptele unui erou pios,
regele Danel (cf. Ezechiel 14:20) care a murit în urma unei neînţelegeri cu privire
la arcul zeiţei Anat pe care l-a cumpărat şi a refuzat să-l restituie în
schimbul unei promisiuni de bogăţie şi nemurire.
Textele arată rezultatele degradante ale închinării
la aceste zeităţi; accentul este pus pe război, prostituţie sacră, dragoste senzuală
şi degradarea socială care rezultă din acestea. Ele revelează aspecte ale
gândirii şi practicii religioase canaanite, dar trebuie să avem grijă când
estimăm influenţa pe care se poate să o fi avut asupra evreilor. Acelaşi lucru
este adevărat cu privire la folosirea textului ugaritic pentru clarificarea
textului VT. Alte zeităţi întâlnite aici sunt „Doamna Mării" (*AŞERA, Assuratum).
Ea a fost zeitatea principală în Tir, unde era cunoscută sub numele Qudsu,
„Sfânta". Numele ei era folosit uneori pentru „zeiţă", în general, şi
era asociat cu Baal (cf. Judecători 3:7). Printre rugăciunile către Baal există
una în care închinătorul pledează pentru izbăvirea cetăţii sale: „...vom jertfi
tauri lui Baal, vom împlini jurămintele făcute lui Baal; vom dedica pe întâii
născuţi lui Baal; vom plăti zeciuieli lui Baal; vom urca la sanctuarul lui
Baal; vom urca pe cărarea către templul lui Baal. Atunci Baal va asculta
rugăciunea ta; el va izgoni pe cel puternic de la poarta ta, pe războinicul de
lângă zidurile tale".
Listele de zei, babilonieni, hurieni şi ugaritici,
în ambele scrieri cuneiforme, conţin peste 250 de nume, dar dintre acestea
numai vreo 15-28 făceau parte din panteonul principal. În fruntea panteonului
era ’l ib („zeul părinţilor sau al spiritelor"), urmat de El, Dagan
(*DAGON), Baalul înălţimilor şi şapte Baali. În categoria a doua făceau parte
soarele, luna (Yerih), Reshef (Habacuc 3:5) şi câteva zeiţe, inclusiv Baalat,
Anat, Pidriya şi Athirat, din lunci. Întrucât câţiva dintre zeii menţionaţi au
asocieri străine, probabil că au existat cazuri frecvente de sincretism.
Scrierea alfabetică a fost folosită la fel de
frecvent ca şi cea babiloniană pentru a scrie scrisori, documente comerciale,
vrăji magice şi orice fel de documente, chiar şi pentru reţete medicale pentru
cai. A căzut în uitare odată cu cetatea Ugarit; descoperirea ei constituie una
dintre descoperirile majore ale arheologiei sec. al 20-lea.
BIBLIOGRAFIE
Generalităţi: C. F. A Schaeffer, Mission de Ras
Shamra, 1-18, 1929-1978 include Ugaritica, 1-7. Texte alfabetice: A
Herdner, Corpus des tablettes en cunéiformes alphabétiques découvertes a Ras
Shamra de 1929-1939, 1963; Ugaritica, 2, 6-7. Texte cuneiforme
(akkadiene): J. Nougayrol, Palais royal d’Ugarit, 3, 1955-1954,
1956-1956, 1970; Ugaritica, 5, 1968, p. 1-446. Vezi de asemenea Syria;
UF 1, 1969; ANET, p. 129-155; M. Dietrich ş.a., Ugaric-Bibliographie 1928-1966,
1973; J. Gray, The Legacy of Canaan, 1965.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu