Când calea-mi pare-nchisă
Când calea-mi pare-nchisă
şi totul văd sfârşit,
lumina Ta-mi deschide
alt drum mai strălucit.
Când harfei mele-i pare
că numai sunt cântări
cu noi şi noi acorduri
îi umpli mii de zări.
Când paşii-mi văd la capăt
urcuşul lor cel sfânt
noi trepte, mai înalte,
la cer un nou avânt.
Când inimii îi pare
sfârşit ce-a fost frumos
o nouă tinereţe
o-nvie mai frumos.
Când dragostea se crede
prea slabă-a arde iar,
nebănuite flăcări
i-aprinzi din sfântul jar.
Când glasul rugăciunii
mi-l tac nemaiputând,
fiorul suie încă
din cer în cer trecând.
Când viaţa asta-mi are
urmându-Te, apus
— în veci cu cealaltă
Te voi urma Isus.
Poezie de Traian Dorz din volumul Cântări nemuritoare
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu