Asaf
ASAF. (în ebr. ’asap).
1. Un urmaş al lui Gherşom, fiul lui Levi
(1 Cronici 6:39); numit de conducătorul leviţilor cântăreţ principal, a cântat
la cimbale (chimvale) când a fost adus Chivotul legământului la Ierusalim (1
Cronici 15:17,19). David l-a făcut conducător al corului care conducea
închinarea (16:4-5). „Fiii lui Asaf’ au rămas cea mai importantă familie de
muzicanţi până în vremea restaurării (1 Cronici 25:2; 2 Cronici 20:14; 35:15;
Ezra 3:10; Neemia 11:17, 22; 12:35) şi au fost în principal cântăreţi şi
cântăreţi la cimbale. Asaf a avut reputaţia de a fi un văzător şi a fost
recunoscut ca şi autor al psalmilor folosiţi când Ezechia a restaurat
închinarea la Templu (2 Cronici 29:30; cf. atribuirea tradiţională a Psalmul
50, 73-83; cf. şi profeţia lui Iahaziel, 2 Cronici 20:14 ş.urm.). Nu se ştie
exact dacă Asaf a trăit până la dedicarea Templului sau dacă 2 Cronici 5:12 se
referă doar la „familia lui Asaf’, etc.
2. Păzitorul pădurilor din Palestina, în
timpul regelui persan Artaxerxe (Neemia 2:8).
J.P.U.L.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu