Caldea, caldei (haldei)
CALDEEA, CALDEI (HALDEI).
Numele unei ţări şi a locuitorilor ei; situată în S Babiloniei, numele ei a
ajuns mai târziu să desemneze toată Babilonia, în special în timpul ultimei
dinastii (626-539 î.Cr.); un trib seminomad care a ocupat deşertul dintre
Arabia de N şi Golful Persic (cf. Iov 1:17), s-a stabilit în vechime în această
zonă şi a ocupat Ur „în Caldeea" (sau „Haldea", Geneza 11:28; Faptele
Apostolilor 7:4) şi este un trib distinct de aramei. Descinderea din Chesed,
sugerată în Geneza 22:22, nu este dovedită, dar termenul evr. Kasdim
s-ar putea să reflecte o formă mai veche a numelui decât forma asiriană.
Începând din secolul al 10-lea î.Cr., ţara Kaldu este menţionată în
analele asiriene pentru a desemna „Ţara de lângă mare" din inscripţiile
mai vechi. Ashurnasirpal II (883-859 î.d. Cr.) face distincţie între locuitorii
acestei ţări şi babilonienii care locuiau mai la nord; Adad-nirari III (cca.
810 î.Cr.) menţionează printre vasalii săi câteva căpetenii ale caldeilor. Când
Marduk-apla-iddina II (*MERODAC-BALADAN), căpetenia districtului caldean
Bit-Yakin, a ocupat tronul Babilonului în 721-710 şi 703-702 î.Cr. el a cerut
ajutor din V împotriva Asiriei (Isaia 39). Profetul Isaia a avertizat împotriva
pericolului ca Iuda să-i sprijine pe caldeii rebeli (Isaia 23:13) şi a
prevestit înfrângerea lor (43:14), probabil după invazia iniţială a lui Sargon,
în 710 î.Cr. Întrucât Babilonul se afla în vremea aceasta sub conducerea unui
rege caldeu, termenul „caldeu" (sau „haldeu") este folosit ca sinonim
pentru babilonian (Isaia 13:19; 47:1, 5; 48:14, 20), iar Ezechiel avea să
folosească mai târziu acest termen pentru a indica toate stăpânirile
Babilonului (23:23).
Când Nabopolassar, un guvernator originar din Caldeea, a
ajuns pe tronul Babilonului în 626 î.Cr., el a inaugurat o dinastie care a
făcut faimos numele de caldeu. Printre succesorii săi au fost Nebucadneţar,
Amel-Marduk (*EVIL-MERODAC), Nabodinus şi Belşaţar, „regele caldeilor"
(Daniel 5:30). Locuitorii vânjoşi din sud au constituit contingente puternice
pentru armata babiloniană care a atacat Iuda (2 Împăraţi 24-25).
În timpul lui Daniel numele a ajuns să fie folosit din nou
pentru Babilonia în întregime (Daniel 3:8), iar Darius Medul a domnit peste
regatul „caldeilor" (Daniel 9:1). „Limba caldeilor" (Daniel 1:4)
probabil că a fost un dialect semitic babilonian, numele „caldee" fiind
aplicat (mai rar în vremurile moderne) în mod greşit limbii aramaice
(*TARGUMS). Locul proeminent ocupat de clasa preoţilor, care în Babilon şi în
alte centre păstrau tradiţiile vechi de astrologie şi filozofie în limbile
babiloniene clasice a făcut ca numele de „caldei" să fie dat în egală
măsură preoţilor (Daniel 3:8), astrologilor şi oamenilor educaţi (Daniel 2:10;
4:7; 5:7, 11).
BIBLIOGRAFIE
D. J. Wiseman, Chronicles of Chaldaean Kings, 1956;
A. R. Miliard, EQ 49, 1977, p. 69-71, în ce priveşte folosirea numelui şi
originea lui.
D.J.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu