cale
CALE.
1. Folosirea termenului în VT. În afară
de folosirea în sens literal, există o serie de cazuri în care termenul este
asociat în expresii metaforice. Acestea derivă de la faptul că un om aflat pe
un drum public devine cunoscut şi ţelul şi scopurile lui sunt revelate de calea
pe care merge. Cel mai important este sensul care se referă la scopurile şi
voia lui Dumnezeu, de ex. Exod 33:13; Iov 21:14,31; Psalmul 67:2; Proverbe
8:22; Ezechiel 18:25. Urmează apoi ideea poruncilor lui Dumnezeu, în special în
Psalmul 119. Termenul „cale" este folosit în general cu referire la
conduita unui om, fie bună, fie rea, şi chiar cu privire la animale, de ex.
Psalmul 1:1, 6; Proverbe 30:19-20. Aceste sensuri sunt obişnuite în scrierile
de la Qumran.
2. Folosirea în NT. Există două direcţii
de dezvoltare a sensului din VT pe care le vom analiza, în Matei 7:13-14 (cf.
Luca 13:24) avem contrastul dintre două căi pe care poate merge omul. Cea mai
veche dovadă despre această idee este întâlnită la Qumran (IQS 3.13-4.26); Ea
este întâlnită frecvent în scrierile rabinice şi a fost dezvoltată în Didache,
Epistola lui Baraba şi în scrierile patristice de mai târziu. Din Faptele
Apostolilor 9:2; 19:9, 23-22:4; 24:14, 22 aflăm că cel mai vechi nume pe care
şi l-a dat biserica creştină a fost „Calea". Acest nume este, în parte, o
extindere a sensului întâlnit deja în VT; comparaţi Isaia 40:3 şi 40:10-11,
unde ne este arătat poporul lui Dumnezeu care este condus pe calea lui
Dumnezeu. Sensul poate fi explicat şi pe baza textului din Matei 7:14,
însemnând Calea spre mântuire. Probabil că Ioan 14:6 a avut cea mai mare
influenţă, deoarece Cristos afirmă aici că El este suma a tot ce înseamnă
„Calea" în raport cu Dumnezeu.
BIBLIOGRAFIE
E. Repo, Der „Weg" als Selbstbezeichnung des
Urchristentums, 1964; G. Ebel, NIDNTT 3, p. 933-947.
H.L.E.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu