Astartea, Aştarot
ASTARTEA, AŞTAROT.
1. În ebr. ’astoret, ‘astardot, o
zeiţă mamă care era în acelaşi timp zeiţă a fertilităţii, a dragostei şi a
războiului, cunoscută de israeliţi prin intermediul canaaniţilor (1 Împăraţi
11:5). Numele este întâlnit în mod frecvent într-o formă sau alta la multe
popoare de limbă semitică din antichitate. În Mesopotamia zeiţa Iştar a fost
identificată cu zeiţa mamă Inanna, din Sumer. Numele apare în forma ‘ttrt
în textele de la Ugarit, iar în inscripţiile feniciene (de mai târziu) este ‘strt,
şi a fost transcris în scrierea grecească Astarte. S-a sugerat că termenul ebr.
‘astoret este o formă artificială, derivată de la ‘strt, prin
analogie cu modelul vocalelor din boset, „ruşine", pentru a arăta
care ar trebui să fie atitudinea israeliţilor faţă de zeiţa al cărei cult
practicat de canaaniţi era extrem de imoral. Forma de plural a numelui este ‘astarot.
Israeliţii au adoptat închinarea la Astartea la scurt timp după intrarea ui
Canaan (Judecători 2:13; 10:6); cultul Astarteii era în floare în timpul lui
Samuel (1 Samuel 7:3-4; 12:10) şi a primit aprobare oficială din partea lui
Solomon (1 Împăraţi 11:5; 2 Împăraţi 23:13). După ce Saul a fost omorât de
filisteni, armura lui a fost pusă în templul Astarteii din Bet-Şean (1 Samuel
31:10), iar cei care au făcut săpături arheologice în această localitate au
sugerat că templul din N, în nivelul V, se poate să fi fost cel menţionat, deşi
lucrul acesta rămâne de dovedit. În localităţile palestiniene din Epoca
Bronzului şi a Fierului au fost descoperite numeroase plăci de lut zugrăvind
imagini de femei dezbrăcate şi este probabil că unele dintre acestea o
reprezentau pe zeiţa Astartea.
BIBLIOGRAFIE
J. B. Pritchard, Palestinian Figurines in Relation to
Certain Goddesses Known trough Literature, 1943, în special p. 65-72; W. F.
Albright, Mélanges Syriens... Dussaund, 1, 1939, p. 107-120; Archaeology
and the Religion of Israel, p. 74 ş.urm.; A. Caquot, M. Sznycer şi A,
Herdner, Textes Ougaritiques, 1, 1974, p. 92-95; H. Ringgren, Religions
of the Ancient Near East, 1973, p. 141-142; A. Rowe, The Four Cannanite
Temples of Beth-Shan, Part I, 1940, p. 31-34.
2. Expresia ‘asterot so’neka apare în Deuteronom 7:13; 28:4, 18, 51 şi a fost tradusă în mod diferit: „rodul turmelor tale de oi", „rodul turmelor tale", „fătul oilor tale". Se poate ca aspectul de fertilitate al numelui Astarteii să fi fost asociat de către canaaniţi cu înmulţirea oilor, şi a ajuns să însemne „oaie" sau ceva asemănător; cuvântul a fost împrumutat ulterior de către israeliţi, fără conotaţii cultice.
BIBLIOGRAFIE
W. F. *Albright, Archaeology and the Religion of Israel,
1953, p. 75, 220.
3. Aştarot (în ebr. ’astarot).
Cetate, presupusă a fi fost centrul de închinăciune pentru zeiţa Astartea
(Aştarot); probabil că poate fi identificată cu Tell Ashtarah, la vreo 30 de km
E de Marea Galileii. Cetatea, care în zilele lui Avraam este posibil să fi
purtat numele *Aşterot-Carnaim, a fost capitala lui Og, regele Basanului
(Deuteronom 1:4). Era în teritoriul care a fost împărţit de Moise lui Manase
(Iosua 13:31); deşi Iosua a învins pe Og (Iosua 9:10) şi a cucerit Aştarotul
(Iosua 12:4), cetatea nu a rămas supusă deoarece pe vremea când Iosua era
bătrân făcea parte dintre teritoriile care trebuiau cucerite (Iosua 13:12). Mai
târziu a devenit o cetate levitică (1 Cronici 6:71; Iosua 21:27, be ‘estara,
se poate să fie o contracţie între bet ‘astara, care apare în traduceri
Beeştra) şi apoi mai este menţionată în Biblie ca fiind cetatea natală a lui
Ozia, unul dintre vitejii lui David (1 Cronici 11:44). Probabil că poate fi
identificată cu ‘s (t’)rtm (’As (ta)rtum?) din Textele execrative din
Egipt, din jurul secolului al 18-lea î.Cr.; poate fi identificată cu mai multă
certitudine cu strt din cronicile lui Tuthmosis III, as-rat-te
din scrisorile de la Amarna şi as-tar-tu din inscripţiile asiriene. Pe
un basorelief al lui Tiglat-Pileser III, descoperit la Nimrud (BM 118908; ANEP,
nr. 306), regelui îi este dată o reprezentare stilizată a cetăţii, cu turnuri
crenelate şi cu bastioane aşezate pe un deal, având dedusubt înscris numele as-tar-tu.
G. Pettinato (BA 39, 1976, p. 46 şi n. 7) spune că *textele de la Ebla se
referă în repetate rânduri la un loc numit Aştarot.
BIBLIOGRAFIE
N. Glueck, AASOR 18-19, 1937-9, p. 265; F .M. Abel, Géographie
de la Palestine, 2, 1938, p. 255; W . F Albright, BASOR 83, 1941, p. 33; J.
A. Knudtzon, Die el-Amarna Tafeln, 1, 1907, p. 726,816; 2, 1915, p.
1292; Honigman, Reallexikon der Assyriologie, 1, 1932, p. 304; W. Helck,
Die Beziehungen Agyptens zu Vorderasien, 1962, p. 57; R. D. Bamett şi N.
Falkner, The Sculptures of Tiglach-Pileser III (745-727 BC), 1962, pl.
LXK, p. 30.
T.C.M.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu