braţ
BRAŢ (ebr. zeroa’,
întâlnit în mod obişnuit în VT, cu paralele în alte limbi din Orientul
Apropiat; se referă la braţul sau umărul omului ca un simbol de tărie; o
paralelă mai puţin frecventă în NT este termenul gr. brachion).
Simbolul braţului întins sau dezbrăcat (ideea este aceeaşi
dacă ţinem cont de îmbrăcămintea orientală), este folosit în mod special cu
privire la Domnul, pentru a descrie lucrările Lui măreţe, referindu-se frecvent
la izbăvirea Israelului din Egipt (Exod 6:6, etc.), precum şi la alte acţiuni
de judecată sau izbăvire care au avut loc sau care au fost dorite (Isaia 51:9;
Ezechiel 20:33). Astfel, în mod logic, braţul Domnului devine simbolul unui
refugiu sigur (Deuteronom 33:27). Braţul puternic al Domnului este prezentat în
contrast cu braţul slab al omului, „un braţ de carne" (2 Cronici 32:8).
Braţele celor răi sunt frânte sau uscate (Psalmul 37:17; Zaharia 11:17), dar
Domnul poate întări braţele celor pe care îi alege să le dea putere să facă
minuni (Psalmul 18:34).
În Daniel 11:22 simbolul este folosit cu referire la o forţă
impersonală, „braţul potopului". Paralelismul cu *„mâna" sau „mâna
dreaptă" este natural (Psalmul 44:3).
B.O.B.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu