căpetenie (1)

căpetenie (1)

  03:35    

---

CĂPETENIE (1) (în ebr.’allup, ? lider peste ‘elep, „o mie"). Titlu dat fiilor lui Seir Horitul (Geneza 36:20-30), nepoţilor lui Esau de la Ada şi Basemat şi fiilor săi de la Aholibama (Geneza 36:1-19), şi urmaşilor lui Esau de mai târziu (?) (Geneza 36:40-43; 1 Cronici 1:51-54). Titlu caracteristic pentru şefii de trib din Edom până în zilele lui Moise (Exod 15:15), cunoscut şi în limba ugaritică din vremea aceea. În Iosua 13:21 este folosit termeul ebr. nasik, adică, „prinţii" Sihonului.

K.A.K.