căpetenie (1)
CĂPETENIE (1) (în
ebr.’allup, ? lider peste ‘elep, „o mie"). Titlu dat fiilor
lui Seir Horitul (Geneza 36:20-30), nepoţilor lui Esau de la Ada şi Basemat şi
fiilor săi de la Aholibama (Geneza 36:1-19), şi urmaşilor lui Esau de mai
târziu (?) (Geneza 36:40-43; 1 Cronici 1:51-54). Titlu caracteristic pentru
şefii de trib din Edom până în zilele lui Moise (Exod 15:15), cunoscut şi în
limba ugaritică din vremea aceea. În Iosua 13:21 este folosit termeul ebr. nasik,
adică, „prinţii" Sihonului.
K.A.K.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu