cârmuitor
CÂRMUITOR.
Acest titlu (gr. tetraarches, contractat tetarches) a fost
folosit în gr. clasică pentru a indica un conducător peste a patra parte
dintr-o regiune şi s-a aplicat în mod special la cele patru regiuni din
Tesalia. Romanii au dat acest nume oricărui cârmuitor al unei părţi dintr-o
provincie orientală. Când Irod cel Mare, care a domnit peste Palestina ca rege
vasal al Imperiului Roman, a murit în anul 4 î.Cr., fiii săi s-au certat cu
privire la testamentul tatălui lor. Apelul pe care l-au făcut la Cezar August a
dus la împărţirea teritoriului între trei fii: Arhelau a fost numit *etnarh al
Iudeii, Samariei şi Idumeii; Antipa a fost numit tetrarh al Galileii şi Pereii;
iar Filip a fost tetrarh peste Batanea, Trachonitis, Iturea, Gaulanitis şi
Auranitis, ţinuturi la NE de Marea Galileii. În NT substantivul „tetrarh"
(„cârmuitor") este folosit numai cu referire la Irod Antipa (Matei 14:1;
Luca 3:19; 9:7; Faptele Apostolilor 13:1), iar în Luca 3:1 verbul înrudit este
folosit pentru *Antipa, *Filip şi *Lisania, tetrarhul din Abilene.
BIBLIOGRAFIE
E. Schürer, HJP, 1, 1973, p. 336 ş.urm.; S. Perowne, The
Later Herods, 1958.
D.H.W.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu